"Reprezint România cu mândrie în cadrul ONU!"
Începând cu anul 2018, la cererea ONU, România asigură încadrarea unei funcţii de ofiţer de stat major CIMIC în zona de responsabilitate a HQ, Sectorul de Vest/Timbuktu, operaţiunea MINUSMA, Mali. Astfel, în urma selecţiei organizate de către MapN prin structurile specializate, începând cu data de 23 iunie 2018, am început efectiv misiunea încredinţată pentru o perioadă de un an. Eram primul ofiţer român dislocat în această zona şi nu aveam suficiente detalii utile date publicităţii despre zona de responsabilitate. Cu atât mai mult, doar prin simpla accesare a ştirilor difuzate pe internet, informaţiile despre mediul de securitate din Timbuktu nu erau deloc încurajatoare, mai ales după atacul din 14 aprilie 2018, asupra bazei militare în care aveam să merg eu.
Deşi aveam experienţa teatrului de operaţiuni din Afganistan, am avut unele temeri, la început, dar m-am "acomodat" cu permanenta stare de tensiune specifică misiunii şi securităţii precare din zonă, de fiecare dată când merg împreună cu ceilalţi camarazi în diferite sate, înainte de toate mă întreb dacă vom fi atacaţi, dacă ne vom putea face misiunea fără probleme, dacă o să ne întoarcem cu bine în bază. Dar nu pot lăsa stresul să mă încetinească, gândurile şi atenţia trebuie să-mi fie concentrate pe îndeplinirea cu succes a sarcinilor înscrise în fişa postului. Treptat, înarmată, la propriu şi la figurat, cu tot ceea ce îi trebuie unui militar în "câmpul tactic", am început executarea misiunilor specifice CIMIC, având cunoştinţă despre riscurile şi importanţa operaţiunilor.
Orfanii din Timbuktu au foarte mare nevoie de ajutor, tocmai de aceea i-am vizitat de două ori, în decurs de o lună. La prima vizită le-am dus Vitable (mâncare pentru copii, bogată în vitamine şi nutrienţi) şi rechizite şcolare. Deoarece am fost primiţi cu mare bucurie de către orfani, am decis să revenim, aşa că la a doua vizită le-am dus orez, ulei, mei, rechizite şcolare, mingi de fotbal şi tort. Bineînţeles că succesul cel mai mare l-a avut tortul!... Şi-au pus pe ei cele mai bune hainuţe pe care le aveau şi ne-au aşteptat nerăbdători. Încălţăminte nu au avut toţi. Bucuria din ochii lor cand primeau o doză de suc, o minge sau o bucată de tort mi s-a lipit de suflet...
Nu voi uita ce am văzut aici, dar trebuie să fiu puternică şi încrezătoare în forţele mele şi să mă pregătesc din nou, pentru următoarele misiuni CIMIC. Acum, după aproape şapte luni de la începutul misiunii, la scurt timp de la petrecerea sărbătorilor Crăciunului şi a Anului Nou, altfel decât "acasă", fără zăpadă, fără mirosul cetinei de brad şi departe de cei dragi, sunt onorată şi mă bucur că pot să reprezint România cu mândrie, în cadrul ONU!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
