Ziua medicinei militare în Kandahar
Ziua de 21 august este despre ei, despre cei pe care îi dorim mereu alături de noi, de cei care servesc cu profesionalism şi spirit de sacrificiu Armata Română. Despre cei care apără sănătatea militarilor pe timp de pace, criză sau război, în ţară sau în teatrele de operaţiuni, mai bine zis despre corpul medico-sanitar al Armatei. La 21 august 1862, prin Înalt Decret Domnesc, semnat de Alexandru Ioan Cuza, au fost înfiinţate Corpul Ofiţerilor Sanitari ai Armatei şi Direcţia Generală a Serviciului Sanitar Român, atestându-se astfel, moment definitoriu pentru constituirea medicinei militare ca element specializat în cadrul armatei. Au trecut 156 ani de la acel moment, pe parcursul cărora cei care fac parte din corpul medico-sanitar şi-au dovedit profesionalismul şi dăruirea pe câmpurile de luptă din cele două conflagraţii mondiale şi în cele mai dure teatre de operaţiuni din prezent, motiv pentru care au câştigat admiraţia şi respectul nostru, al tuturor. Şi cum 21 august este ziua lor, am stat de vorbă cu câţiva dintre ei, pentru a afla ce i-a determinat să aleagă o carieră atât de nobilă, dar cu responsabilităţi pe măsură.
Pe domnul locotenent-colonel doctor Cristian Badiu l-am cunoscut de câteva zile, aici, în Baza Aeriană Kandahar. Este medic în cadrul Elementului Naţional de Sprijin şi un om deosebit, cu o poveste de viaţă impresionantă. Chiar dacă prima meserie pe care a dorit să o practice a fost preoţia, a ales să urmeze o carieră în domeniul medical pentru a-şi putea ajuta mama bolnavă. Astfel, după ce a fost elev al Liceului Sanitar din Târgu Mureş, a urmat cursurile Facultăţii de Medicină şi Farmacie din acelaşi oraş, pe care a absolvit-o în 2001. A ales medicina militară pentru ceea ce însemnă ea: onoare, loialitate şi mai ales rigoare.
Primii paşi de medic militar i-a făcut în cadrul Divizionului 816 Artilerie de la Dej. Apoi a activat pentru o scurtă perioadă de timp în cadrul Batalionului 811 Infanterie, iar între 2004 şi 2018 şi-a desfăşurat activitatea la Batalionul 400 Sprijin "Feleacu" din Cluj Napoca. Începând cu luna martie a acestui an este medic în cadrul Spitalului Militar de Urgenţă "Dr. Constantin Papilian".
Ai putea scrie o carte despre experienţele pe care le-a trăit în cei 17 ani de carieră şi cele 5 misiuni în teatrele de operaţiuni din Kossovo şi Afganistan. După cum chiar dânsul spune despre numeroasele misiuni, "aici mă regăsesc, simt că fac ceea ce îmi place şi am fost instruit să fac, la nivelul la care am fost pregătit". Ajutorul pe care poate să îl acorde celor din jurul său, camarazilor aflaţi în unul dintre cele mai fierbinţi locuri de pe glob, l-a determinat să revină a patra oară în Afganistan: "În afara de rolul evident de acordare a ajutorului medical şi de asistenţă medicală, încerc să văd rolul echipei. Mai este şi o parte în care până la urmă eşti un sprijin moral. Pentru ceilalţi, ştiind că cineva îi poate ajuta, cu siguranţă sunt mai liniştiţi şi pot să îşi desfăşoare misiunile fără să aibă o emoţie şi un stres în plus. Au în permanenţă siguranţa că alături de ei este cineva în cazul în care au nevoie de ajutor".
Diferenţele între a practica medicina în ţară şi a o practica într-un teatru de operaţiuni sunt mai multe, după cum spune şi domnul locotenent colonel doctor Cristian Badiu: "Pornim de la structura personalului care ţi se adresează, care este la vârsta activă şi este relativ sănătos. Apoi este structura patologiei, care, în principiu, într-un teatru de operaţii este mai mult patologie chirurgicală, traumatică. Iar cea mai importantă diferenţă pe care doresc să o subliniez este faptul că acorzi ajutorul medical cu pistolul asupra ta. Arma devine o stare de spirit. Te obişnuieşti cu greutatea ei, dar ştii că e acolo. Faptul acesta te face să îţi aminteşti tot timpul că oricând se poate întâmpla orice".
Retrăind parcă cu emoţie toate misiunile în care a fost, locotenent colonelul Badiu ne spune: "Fiecare misiune în parte a constituit o provocare. Fiecare a avut specificul ei. Prima misiune, cea din Kossovo, a reprezentat elementul de noutate. În prima misiune din Baza Aeriană Kandahar am văzut tot ceea ce înseamnă medicina din câmp. Nu ştiu dacă există localitate din provincia Kandahar prin care să nu fi trecut. A doua misiune din Afganistan a avut un alt specific. Am fost în baza Lagman, unde am lucrat cu o echipă medicală din cadrul Armatei SUA şi unde am avut ocazia să practic chirurgia, în sprijinul echipei FST (Forward Surgical Team - Echipă Chirurgicală Înaintată). Ultimele două misiuni au fost în cadrul ENS (Elementul Naţional de Sprijin), în care rolul meu principal a fost relaţionarea cu spitalul ROL 3 din Baza Aeriană Kandahar. Chiar dacă misiunile cu ENS în aparenţă sunt mai simple, nu e chiar aşa. Reprezinţi elementul de legătură între militarii români răniţi sau bolnavi şi personalul medical american".
A trăit numeroase momente emoţionante pe parcursul celor peste doi ani petrecuţi departe de familie, dar alături de familia din armată, în teatrele de operaţiuni. Recunoaşte că a plâns ca un copil, când, în 2009, a trebuit să îl anunţe pe unul dintre subordonaţii lui că fratele său a decedat. Dar a trăit şi cele mai frumoase clipe din cariera de ofiţer, tot aici, în Afganistan: "Ambele avansări la gradele de ofiţer superior, maior şi respectiv locotenent colonel, s-au întâmplat alături de colegii de la Elementul Naţional de Sprijin. Iar avansarea la gradul de locotenent colonel, de anul acesta, a fost mult mai emoţionantă, deoarece gradul mi-a fost pus în piept de ministrul Apărării Naţionale. Momente unice în viaţă...". În final, domnul locotenent colonel doctor Cristian Badiu le-a transmis un mesaj tuturor celor care fac parte din sistemul medico-sanitar: "Să continue să facă ceea ce fac la fel de bine ca şi până acum, să nu uite că medicina militară este privită ca un stindard, ca un simbol şi cred că motto-ul spitalului de aici din Kandahar - <<Best care anywhere>>, adică cel mai bun ajutor oriunde, indiferent de condiţiile în care te afli, se aplică tuturor medicilor militari şi personalului medical din orice armată".
Pe caporalul clasa a III-a Pavel Sâmboan, sau "Luşu" cum îi spun cei apropiaţi, îl cunoaşte toată lumea. Este un exemplu de modestie şi profesionalism pentru cei din jur. Este a şasea oară când participă la o misiune într-un teatru de operaţiuni. A fost În Kossovo, Irak şi Afganistan, dar nu întotdeauna ca sanitar. A început cariera de militar ca infanterist, iar când a avut ocazia, a revenit la ceea ce îi place cel mai mult să facă, anume să îi ajute pe cei din jur. "Ca sanitar ai mai multă răspundere pentru oamenii din cadrul plutonului, pentru starea lor de sănătate, însă încrederea colegilor în tine, faptul că îi poţi ajuta şi îţi mulţumesc pentru ceea ce faci pentru ei sunt cele mai mari satisfacţii".
Plutonierul adjutant Viorica Stoica este la prima misiune în Afganistan. Dar alături de infanteriştii bistriţeni este din 2011. Însă primul contact cu sistemul militar l-a avut în 1997, la Şimleul Silvaniei, în cadrul Divizionului 817 Artilerie Antitanc, unde a lucrat ca şef depozit echipament/alimente. Începând cu 2008 a fost asistent medical la Batalionul 405 Sprijin Logistic "Năsăud". Dorinţa de a-şi ajuta semenii şi de a le fi aproape în orice situaţie au determinat-o să aleagă această carieră. "Batalionul 812 Infanterie este unul dintre batalioanele cu renume din Armata României. Când am venit în unitate, toţi colegii povesteau despre numeroasele misiuni la care au participat şi despre experienţele pe care le-au trăit acolo şi am dorit şi eu să trăiesc asemenea momente. Consider că o misiune, într-un teatru de operaţiuni aşa cum este cel din Afganistan, reprezintă o provocare şi oportunitate în desăvârşirea mea ca militar", a spus plutonierul adjutant Viorica Stoica, motivând dorinţa de a participa alături de militarii batalionului la Misiunea Resolute Support din Afganistan.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
