Jurnal de misiune în Afganistan al Companiei 2 "Lions" din Batalionul 30 Protecţia Forţei "Vulturii Carpaţilor"
13 aprilie
E nor în dimineaţa aceasta şi parcă mai mult praf. Două plutoane sunt în arie de la primele ore ale zilei, i-am auzit în miez de noapte pe băieţi pregătindu-se să plece către maşinile de luptă! În ultima vreme, nu pot dormi până nu se întorc toţi şi seara trecută s-au întors foarte târziu.
Zilele sunt din ce în ce mai toride şi abia este aprilie. Vorbeam ieri cu comandanţii de plutoane şi mi-am dat seama că nu realizează cât de mult i-au schimbat aceste două luni. Se vede în ochii lor încrederea de sine şi umbra maturizării forţate ce numai Afganistanul o poate da. Aş vrea să aibă şi siguranţa comandantului, care în ultima vreme ne repetă obsedant nouă, comandanţilor de companii, că "dacă suntem atenţi, în fiecare secundă ce a mai rămas până în august nu are cum să ni se întâmple ceva!"
În a treia zi de Paşti, România ne-a trimis musafiri şi după plecarea lor am rămas cu dorul de ţară şi cu aroma cozonacilor cu care au venit. Odată cu trecerea Sărbătorilor Pascale, toţi avem aceeaşi senzaţie, că s-a mai dus o etapă, că timpul care a rămas începe să se apropie ca număr de zile de timpul care a trecut.
Avem în punctul de comandă un calendar unde fiecare zi ce trece este bifată, triumfător, seara! În ianuarie, când am plecat, i-am cumpărat lui David "Poeziile" lui Eminescu şi am scris pe fiecare filă câte o zi, toate zilele din ianuarie până în vară! Am vorbit azi şi mi-a spus fericit că "am ajuns la Luceafărul!" Mi-ar plăcea să văd cartea, au "trecut" destule pagini până acum, sunt sigur că grosimea filelor cu poeme m-ar face să mă simt mai aproape de august decât calendarul lui Ionel Hera. Sunt atât de multe moduri de a măsura trecerea timpului.
Eu şi David am ales ca fiecare zi ce ne desparte să fie o poezie, fiecare vers pe care îl citeşte să ne aducă mai aproape de revederea noastră. Am fost tentat azi să îi spun să se uite ce poezie este pe fila din august, dar am renunţat! Niciodată nu mi-a plăcut să citesc înainte finalurile!
Deea, fiica lui Ionel, omul nostru responsabil cu contabilizarea trecerii timpului, împlineşte azi 11 ani şi omul ce seară de seară "dăruieşte" trecutului ziua ce e gata să se încheie este mai trist azi. 13 aprilie mi l-a răpit şi mi l-a dus departe de calendar, departe de Kandahar, într-o comună din Muscel unde o prinţesă suflă peste un tort, punându-şi o dorinţă ce nu mai poate fi un secret pentru nimeni.
La Câmpulung a venit azi pe lume un băieţel, al treilea voinicel al lui Ovidiu Cantea. Zilele de naştere ale copiilor ne-au prins deseori departe de ei şi ne vor mai prinde, fără îndoială. Dar nu pot traduce nicicum privirea tatălui de lângă mine ce ştie că mai are de aşteptat patru luni până îşi va ţine pruncul în braţe! Gândul mi-a fugit la o discuţie mai veche referitoare la semnificaţia bărbăţiei în zilele noastre şi mi-am spus că nu există o definiţie mai bună a "bărbatului" decât băieţii noştri, cei care zilnic îşi încarcă arma şi urcă în maşinile de luptă, acceptând că este posibil să nu se mai întoarcă, dar care lăcrimează pe ascuns când copiii le trimit mesaje spunându-le: "E casa goală fără tine, tată!"
Într-o lume în care valorile încep să devină amintiri frumoase, în compania mea, în batalionul meu văd în fiecare zi dovezi că spiritul de echipă şi camaraderia sunt vii. Azi ne bucurăm toţi pentru venirea pe lume a copilului unuia dintre noi! "Luceafărul", naşterea băieţelului lui Ovidiu, aniversarea celor 11 ani ai prinţesei lui Ionel! 13 aprilie pare a fi o zi frumoasă! M-am hotărât să îl rog pe Ionel să mă lase pe mine diseară să o bifez, aruncând-o în braţele trecutului!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
