Jurnal de misiune în Afganistan al Companiei 2 "Lions" din Batalionul 30 Protecţia Forţei "Vulturii Carpaţilor"

 # 7 spre 8 aprilie - Rugăciunea fiului în Kandahar, rugăciunea mamei la Râmeţ

Lângă capelă, pe un mic platou, este monumentul închinat celor ce au venit şi nu s-au mai întors. Sunt 29, mult prea mulţi! Ultimul nume a fost sculptat în septembrie anul trecut: "Mădălin Stoica"!

Când au plecat la Focşani ultimele inimi neînfricate, pe 4 martie, dincolo de bucuria iminentei revederi cu tot ce au lăsat acasă, am simţit la ei şi apăsarea gândului că vor ajunge în ţară mai puţini cu unul.

Este şi numele lui Dragoş Alexandrescu pe monument. Ieri, alături de preot, fratele lui, Viorel, ajuta la curăţarea crucii.

În urmă cu 10 ani, o explozie undeva în sudul Afganistanului îndolia orăşelul nostru de munte. Am vorbit azi în ţară, ştiu că pe mormântul lui Dragoş mâinile unor camarazi au aşezat o coroană de flori, apoi s-au împreunat pentru o rugăciune.

La intrarea în punctul nostru de comandă, pe un hol mic, este un panou cu 29 de fotografii. Sunt toţi acolo, tineri, cu speranţă, încredere şi sete de viaţă în priviri, cu o uşoară teamă de inevitabilul dor, aşa cum au plecat ei de acasă.

Este şi poza lui!

Pe 31 august 2008, o explozie într-un colţ îndepărtat şi prăfuit de lume ni-l răpea pentru totdeauna.

Ieri, când l-am văzut pe fratele lui lângă monument, m-am gândit la Dragoş, la tragedia de acum 10 ani, la amărăciunea ce cuprinsese micul orăşel de unde plecaserăm toţi şi care se pregătea să-l primească mai devreme pe unul dintre noi!

În seara aceasta este Slujba Învierii.

Aproape de miezul nopţii, ultimele maşini de luptă intră pe punctul de control, staţiile radio tac, iar drumurile către micuţa capelă din bază sunt înţesate de oameni cu tricolor pe mânecă.

Slujba se oficiază afară, chiar în jurul monumentului.

Sărbătoarea am simţit-o încă de dimineaţă, în privirile băieţilor ce zâmbeau familiei din telefonul mobil, în bucuria lor ce se stingea abia mult timp după ce încheiau conversaţia. 

I-am spus lui Petre azi ca, atunci când pleacă la slujbă, să treacă pe la punctul de comandă, pentru a merge împreună.

Îl cunosc din 2007, din ziua în care am venit la Câmpulung, ştiu că este, în ciuda aparenţelor, foarte religios, deseori îl ajuta pe preotul nostru. Mai ştiu şi povestea frumoasă ce se ascunde în spatele credinţei lui, aşa că stabilesc: anul acesta merg la Înviere cu caporalul Petre Pielmuş.

Este o linişte incredibilă, doar vocea preotului se aude, întreruptă de motoarele avioanelor ce brăzdează cerul parcă acoperit de mai multe stele în noaptea aceasta!

Îmi amintesc de preotul meu din şcoala primară şi de orele lui de Religie în care ne spunea că pe Dumnezeu îl poţi simţi aproape oriunde, că nu în biserici se probează credinţa oamenilor, că suntem exact aşa cum ne oglindim în ochii semenilor noştri, nu aşa cum ne place nouă să credem că suntem.

Îmi promit că atunci când voi ajunge acasă, în Oltenia, o să trec pe la biserica lui şi îi voi spune că abia anul acesta, în Afganistan, în noaptea de Înviere, mi-am dat seama că avea dreptate.

Mă uit la Petre. Are o linişte impresionantă pe chip.

Şi mă gândesc că în timp ce el se roagă în noaptea de Înviere în Kandahar, pe platoul de lângă monumentul eroilor noştri, mama lui, măicuţa Evloghia, înalţă rugăciuni pentru noi toţi în grădina Raiului din Apuseni, la Mănăstirea Râmeţ din Alba, acolo unde Geoagiul a muşcat din Munţii Trascăului.

Sunt zorii zilei de 8 aprilie 2018.

În baza militară din Kandahar, "Vulturii Carpaţilor" pleacă de la micuţa capelă apărând cu palmele lumina lumânărilor. Este un alai tăcut, paşii îi poartă către campul românesc, dar gândurile lor sunt departe, la Câmpulung, la Braşov, la Predeal, la Curtea de Argeş, în frumoasa Bucovină!

În spatele lor, o lumină frumoasă scaldă monumentul cu 29 de nume sculptate.

Undeva, în inima Ardealului, o mamă care de 21 de ani este "măicuţa Evloghia" se roagă ca literele numelui "Mădălin Stoica" să fie ultimele care au tăiat din marmura monumentului!

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!