Shura de securitate în Dand
Baza Aeriană Militară Kandahar, Afganistan - o dimineaţă aparent nu suficient de caldă pe cât induce tipul climei din zonă, însă în câteva ore temperatura va urca uşor peste 35 grade Celsius, deşi este primăvară, luna Martie. "Şi încă nu e vară...", mă îmbărbătează un militar care se pregăteşte pentru o nouă misiune în aria de responsabilitate. Ne pregătim şi noi, pentru că astăzi îi însoţim pe militarii Plutonului 3 din Compania 1 Panthers. Alături de noi este prezent şi comandantul de batalion, locotenent-colonel Ionuţ Ilinca. Nu este prima dată când participă la misiuni în afara bazei şi acest aspect dă încredere şi mai mare militarilor din subordinea sa.
Participarea alături de ei la o misiune în aria de responsabilitate necesită o pregătire temeinică. Ni se explică ce putem întâlni pe traseu şi, chiar dacă fiecare militar îşi ştie rolul în patrulă, informaţiile primite pot evita pericolul, aparent iminent. Toate aceste precizări sunt făcute de un tânăr sublocotenent, Corneliu Koss. Toţi ochii sunt aţintiţi asupra lui. Este stăpân pe el şi îşi cunoaşte bine misiunea. Întotdeauna, în afară de îndeplinirea misiunii, doreşte să-şi aducă toţi oamenii în bază teferi.
Prin grupa de comunicaţii din plutonul sprijin luptă, se verifică tehnica de comunicaţii, aspect foarte importanant în desfăşurarea misiunilor. Verificarea armamentului fiecăruia este atributul fiecărui comandant care se asigură în acelaşi timp că toată lumea ştie ce are de făcut. Se încheie pregătirea şi, fără să fie nevoie de o comandă, ne descoperim şi rostim în cor rugăciunea "Tatăl Nostru". Preotul ne binecuvântează pe fiecare în parte, ritual respectat cu sfinţenie înainte de plecarea în fiecare misiune.
Plutonul este pregătit pentru misiune. Fiecare militar se urcă în MRAP (Mine-Resistant Ambush Protected) şi-şi ocupă locul cu mult înainte stabilit. Se aud prin staţie indicaţiile pentru deplasare de la comandantul patrulei. Roţile maşinilor blindate scrâşnesc pe pietrele deja măcinate de soare, furtuni de nisip şi uneori ploi abundente. Ne punem în mişcare şi rulăm uşor către ieşirea din bază. Încep raportările prin radio la punctul de comandă al companiei, verificarea legăturii cu celelalte autovehicule din coloană. Vom fi supravegheaţi aerian, vom avea legătură radio. Comandantul batalionului priveşte uşor către membrii echipajului. Sunt oamenii lui, a participat activ la tot procesul de instruire a lor din ţară, s-a instruit alături de ei, are încredere deplină în vulturaşii lui (cum preferă să-i alinte) şi-şi doreşte să se întoarcă cu toţi acasă.
Ieşim din bază şi ne îndreptăm spre districtul Dand. Întâlnirea de azi este centrată pe tema securităţii din zonă şi pe problemele cu care se confruntă comunitatea locală, discuţiile urmând să aibă loc între liderii comunităţii din zona de responsabilitate, forţele de coaliţie şi forţele de securitate şi apărare afgane. Misiunea în termeni militari se numeşte "security shura". De îndată ce ieşi în aria de responsabilitate, nu poate trece neobservat contrastul atât de evident. În stânga noastră, lanurile de grâu crud care, preţ de o secundă, te trimit cu gândul la o imagine asemănătoare a lanurilor interminabile de grâu din Câmpia Bărăganului, efectiv te transpui pentru un moment în "acasă". Fascinat de trăirea scurtă, încerci să o prelungeşti întorcând instant privirea spre dreapta cu gândul că vei vedea pădurile dese ale Carpaţilor, Masivul Leaota - locul în care ne-am pregătit cu toţii, însă eşti adus la realitate atunci când şi se arată munţii gri, fără pic de vegetaţie şi care, parcă, ne supraveghează non-stop. Lăsăm în urma noastră deşertul şi lanurile de grâu şi ne îndreptăm spre obiectiv. La câteva sute de metri depărtare se zăreşte un sat.
Departe de mine gândul să contrazic afirmaţii precum nicio misiune nu seamănă cu cealaltă. Total de acord, însă este un numitor comun al acestora: la toate misiunile executate în aria de responsabilitate există o secvenţă care se repetă. Sunt ei, copiii afgani, care apar asemenea orei exacte în momentul în care intrăm în zonă şi care însoţesc coloana de vehicule până la locul de întâlnire. Nu poţi să nu-i observi, nu poţi să-i ignori, nu poţi să nu le oferi ceva. "Sunt foarte impresionat de copii. Îmi aduc aminte de fetiţa mea atunci când le văd entuziasmul în momentul apariţiei noastre. De aceea tot timpul iau ceva la mine pentru a le oferi", ne-a transmis sergentul major Ionuţ Negru.
Debarcăm şi totul se transformă într-un dispozitiv de siguranţă cu elemente bine definite. Devenim şi mai atenţi. Copiii ni se alătură, vorbind în limba lor. Fără să pierdem din vedere dispozitivul, oferim copiilor apă şi dulciuri. Comandantul de batalion, comandantul de companie şi cel al patrulei, însoţiţi de "îngerii păzitori", înaintează spre întâlnirea cu liderul local. Intrăm în biroul acestuia. Pe masă sunt aşezate pahare cu ceaiul a cărui reţetă numai afganii o ştiu. Ne zâmbesc şi ne invită să gustăm din licoarea aburindă. Nu poţi să-i refuzi, pentru că ar considera că-i jigneşti profund şi n-ai încredere în ei. Aflaţi în mijlocul populaţiei afgane, nu putem neglija un aspect foarte important: cultura. Mult diferită de cea pe care noi o cunoaştem! Cultura afgană se diferenţiază prin obiceiuri, tradiţii şi religie şi trebuie bine înţeleasă de militarii români.
Discuţiile curg. Se povestesc întâmplări, se fac precizări, se stabilesc detalii. După aproximativ o oră şi jumătate, subiectul discuţiilor pare a fi epuizat. Încercăm o relaxare a dialogului, începem să vorbim despre România, despre obiceiurile noastre, iar dialogul curge calm. La un moment dat, liderul afgan spune că discuţiile s-au încheiat şi, fiind vremea frumoasă, ne pofteşte politicos să luăm masa împreună cu el şi cu invitaţii săi afară în curte. Nu putem să nu apreciem ospitalitatea afganilor. Din puţinul pe care îl au, împart cu noi bucatele lor care, de cele mai multe ori, sunt şi gustoase.
Terminăm masa relativ repede şi ieşim la oamenii noştri însoţiţi de lideri afgani. Ne luăm rămas bun de la ei, asigurându-i de toată cooperarea noastră. Liderul afgan mulţumeşte militarilor români pentru sprijinul acordat sătenilor lui, pentru modul în care forţele româneşti îşi desfăşoară misiunile în regiune şi pentru felul cum aceştia cooperează cu forţele de securitate naţionale, armata şi poliţia naţională afgană. Acest aspect este resimţit de populaţia locală prin reducerea acţiunilor insurgente care le pun viaţa în pericol, fapt benefic pentru derularea unei vieţi cotidiene normale într-o societate liberă şi democrată. "Cooperarea cu liderii afgani şi cu Forţele de Securitate Afgane reprezintă cheia succesului acţiunilor executate de militarii noştri, cât şi de cele ale partenerilor de coaliţie. Tocmai din acest motiv executarea misiunilor de tip Security Shura reprezintă un aspect esenţial, care ne sprijină în identificarea posibilelor activităţi insurgente din zonă, cât şi pentru faptul că astfel de întâlniri conferă siguranţă pentru liderii afgani şi oamenii lor", ne-a transmis comandantul batalonului, locotenent-colonel Ionuţ Ilinca.
Strângem dispozitivul şi ne îmbarcăm cu destinaţia Baza Aeriană Militară Kandahar. Camarazii de la poarta de acces ne primesc zâmbind. Verificăm, încă o dată, armamentul şi comunicaţiile. "Pe lângă experienţa câştigată într-o astfel de misiune, cea mai mare bucurie este faptul că, alături de militarii mei, putem raporta încă o misiune încheiată cu succes", a transmis comandantul de pluton, sublocotenentul Corneliu Koss. Cu mintea ageră şi atenţia distributivă, cu gândul la următoarea mişcare, ca într-un joc de şah, cu capacitatea de previziune folosită la maxim, "Vulturii Carpaţilor" îşi fac pe deplin datoria de a menţine un climat de securitate stabil în provincia Kandahar.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
