Mai există speranţă

O poveste cu tâlc ceva mai veche spune cam aşa: supărat pe oameni deoarece s-au abătut de la calea dreaptă, Bunul Dumnezeu anunţă în Cer că a decis să-i pedepsească din nou. Se fac pregătiri în ceruri, dar timpul trece şi nu se întâmplă nimic. După o vreme, îngerii, sfinţii încep să bârfească pe tema acestei întârzieri. Sfântul Arhanghel Mihail îşi face curaj şi se duce în faţa Domnului:

– Bine ai venit, Mihaile, mă bucur să te văd. Ce te aduce pe la mine? Pari îngrijorat.

– Iartă-mă, Doamne, că îndrăznesc, dar se murmură prin Rai că ai uitat de oameni.

– Să uit? Cum să uit?

– Aşa vorbesc toţi, că ai uitat să-i mai pedepseşti aşa cum ne-ai anunţat.

– Dar nu am uitat, dragul meu, atât că nu mai este nevoie.

Încurcat, Arhanghelul Mihail întreabă:

– Nu înţeleg, n-am văzut să se fi îndreptat ceva pe Pământ.

– Nici nu s-a îndreptat. Dar aşa cum îi conduc conducătorii lor pe oameni, nici eu nu i-aş putea pedepsi.

Văzând inundaţiile care s-au abătut asupra ţării noastre, furia războiului care a cuprins din nou Europa, Asia şi Africa, mă gândesc la adevărul adânc al acestei poveşti. Nechibzuinţa şi ineficienţa conducătorilor oamenilor pare că nu mai are limite, iar cauzele sunt limpezi ca lumina zilei: incultura, înainte de toate, lipsa educaţiei şi a autodisciplinei, interesul personal ridicat la rang de strategie de guvernare. Ele generează incompetenţă şi iresponsabilitate. Dacă ne uităm astăzi la principalii lideri europeni şi îi raportăm, comparându-i, la cârmuitorii de acum 50, 80, 100 de ani, constatăm că le-ar putea fi acelora cel mult slujbaşi pe domeniu. Nici peste ocean situaţia nu este mai îmbucurătoare: incompetenta şi inculta administraţie americană a reuşit să resusciteze principalul său adversar, islamismul. La noi sunt în acest an alegeri. Prezidenţiale. Putem găsi între politicienii noştri de azi un Carol I, un Ferdinand, un Alexandu Ioan Cuza? Întrebarea este, desigur, retorică. Şi atunci de unde să ne vină speranţa? Pentru mine speranţa vine din mişcarea îndrăzneaţă a Caselor Regale din Europa. Olanda, Belgia şi Spania au monarhi tineri, dinamici, cu nivel ridicat de cultură şi educaţie, care atrag simpatia maselor. După decenii de scandaluri şi regres, monarhia britanică a revenit în forţă prin minunatul cuplu William şi Kate, generând un val de simpatie populară. Nu va fi uşor. Europa a devenit un continent al republicilor cu preşedinţi care ţin prima pagină a ziarelor doar prin lipsa calităţilor de conducători. România nu face nici ea excepţie. Cred însă că România ar putea deveni un model pentru Europa.  Noi, românii, am surprins de mai multe ori bătrânul continent prin inteligenţă, curaj şi credinţă şi am putea - prin reinstaurarea monarhiei - să dăm tonul schimbării Europei, revenirii acestui continent în fruntea politicii mondiale. Avem şi omul potrivit, iar argeşenii au avut fericita ocazie să-l cunoască, cu numai câteva săptămâni în urmă, în Sala Multifuncţională a Muzeului Municipal Curtea de Argeş. El este ASR Principele Nicolae şi poate sta alături de regii Filip al Belgiei, Felipe al Spaniei, Willem-Alexander al Ţărilor de Jos sau de prinţul William al Regatului Unit. Cu ASR Principele Nicolae în fruntea ţării şi cu un premier tânăr, puternic, inteligent şi curajos, România nu va mai fi desconsiderată de partenerii europeni. Mai există speranţă, depinde de noi ce facem cu ea!

 

Pin It