"Veniţi să ne apărăm ţara, ca nişte oameni liberi!"

Acesta a fost apelul lansat de pe scena Centrului de Cultură şi Arte de către Călin Georgescu sâmbătă, în cadrul conferinţei susţinute cu prilejul sărbătoririi anuale a revistei de cultură "Curtea de la Argeş". Mărturisesc că eram foarte curios să-l ascult pe acest personaj greu de descifrat, despre care se spun destule lucruri cu voce joasă. După ce l-am ascultat, am rămas dezamăgit, dar fără a putea să spun ceva precis, deşi la nivel de zvon cu iz de diversiune se insistă pe ideea că ar fi împins spre fotoliul de premier al României de forţe oculte din afara ţării. Iar faptul că se ştie că ar fi membru al Clubului de la Roma, în cadrul căruia ocupă o funcţie deloc de neglijat, pare să dea greutate aparte zvonurilor. Argumentul precedentului Isărescu, din 1999, cred că este de ajuns.
Revenind la subiect, Călin Georgescu a avut o prestaţie scenică lucrată cu grijă şi incontestabil har actoricesc: ştie să se facă ascultat, ţine sala cu sufletul la gură şi prin pauzele în expunere şi are ştiinţa de a exalta mediocrităţile, pedalând inteligent pe mândria naţională, atunci când face trimitere spre un anume destin divin al acestui neam al nostru atât de obidit. Ascultându-l cu atenţie, îi descoperi ceva din verbul lui Vadim Tudor, altceva din şiretenia lui Ion Iliescu şi poate şi o fărâmă împrumutată din filozofia unora pe care istoria i-a catalogat drept dictatori. Asta ca să nu pomenesc ceva despre bănuiala că are convingerea tăinuită că trebuie să fie un Mesia pentru românii pe care se străduie să-i convingă că, de fapt, ei ar fi poporul ales de Dumnezeu să salveze lumea. Călin Georgescu este, fără îndoială, un om citit, pune la temelia concepţiei pe care o prezintă mitul lui Zamolxe, ceva din filozofia lui Lucian Blaga şi, peste ele, ideea liberală "prin noi înşine". Prin toate acestea, dar mai ales prin ceea ce spune cu patosul de rigoare, impresionează anumite spirite, care aud ceea ce-şi doresc. "Am ajuns un popor de pribegi în ţara lor, în care minorităţilor li se acordă privilegii pe seama majorităţii. Este imoral să li se acorde favoruri. Nu România are nevoie de ele, ci invers! Avem 1 milion de şomeri în ţară şi alţi 2,5 milioane care au plecat să-şi caute de muncă în străinătate. O ţară ca a noastră ar avea nevoie de o populaţie dublă, pentru a face faţă la volumul uriaş de muncă solicitat de necesităţile dezvoltării". 
Fără îndoială, Călin Georgescu are o inteligenţă superioară şi poate fi un bun catalizator de energii. Conştientizează dureros adevăruri care multora dintre noi, cei ce n-avem informaţiile de care dispune dumnealui, ne rămân necunoscute, mărind dificultatea percepţiei asupra realităţii timpului în care trăim. Şi nu uită nici măcar pentru o clipă să se poziţioneze corect în timp şi spaţiu. Susţinând conferinţa cu tema "Destinul României" la aniversarea unei reviste culturale, a insistat pe spiritul eminescian cu valoare de mesaj izvorât din versurile "Eu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul". Astfel, a pledat decis contra societăţii de consum, corporatiste, a globalizării sub toate formele şi a catalogat obiectivul politicienilor noştri de aderare la zona euro din 2019 fie drept un act prostesc, fie unul criminal, neexcluzând nici posibilitatea ca ambele variante să fie corecte, în anumite proporţii. Argumentul avansat: conturile occidentalilor care folosesc euro, după renunţarea la monedele naţionale, s-au înjumătăţit. "UE este şi ea o corporaţie, care răspunde la comenzile acţionarilor". E bine că România este membru al acestui spaţiu, dar catastrofal că n-am avut conducători capabili să negocieze condiţiile de intrare. Azi, mai mult ca oricând, are nevoie de moneda ei, dacă vrea să-şi salveze suveranitatea. Şi mai susţine dumnealui că împrumutul de 20 miliarde euro din 2009-2010 a fost contractat numai pentru salvarea băncilor străine. Pentru că noi asta avem acum, după ce ale noastre au dispărut.
N-am putea să-l contrazicem decât dacă am avea - repet - informaţiile de care noi nu dispunem. Cât priveşte destinul neamului românesc şi misiunea sa, Călin Georgescu a argumentat cu resursele naturale şi umane de care dispune în perspectiva anunţatei crize mondiale a alimentelor, a apei şi a energiei, anunţate de prin 2020 încolo. Fructificate cu inteligenţă, prin muncă, ar putea salva Europa, al cărui grânar ar putea redeveni, ca în perioada interbelică. Pentru asta am avea nevoie de tratarea educaţiei ca prioritate naţională şi de stoparea unor spirite nihiliste, care-şi bat joc pe faţă de valorile tradiţionale, cum au făcut Tismăneanu, Patapievici sau Cărtărescu. Parte dintre afirmaţiile cu valoare de sentinţă, pronunţate de Călin Georgescu pe scena de la C.C.A., pot contraria sau scandaliza unele spirite. Personal am fost dezamăgit că a ocolit răspunsul la întrebarea precisă pe care i-am adresat-o, referitor la care ar fi primele trei măsuri concrete pe care le-ar lansa urgent imediat după ce s-ar instala în fotoliul premierului. "Aş aduce ceasul!" nu era ceea ce aşteptam, când toţi ştim că suntem deja extra-time. Şi-atunci, mă întreb şi vă întreb: putem noi să ne apărăm ţara doar cu teorii, oricât de frumos ne-ar suna acestea în urechi sau ne-ar măguli orgoliile proprii?... 

Pin It