Ce mâncăm – roşii ţuguiate sau rotunde?

E o întreagă discuţie în aceste zile dacă roşiile ţuguiate din piaţă sunt dăunătoare sănătăţii oamenilor sau nu. Cică în moţul ăla s-ar strânge nu ştiu ce, care ne poate îmbolnăvi grav. Aşa o fi, dar altele de unde luăm? Pe toate tarabele numai d-astea găseşti şi de fapt, aşa era şi în anii trecuţi, n-au apărut dintr-o dată. Până când se va tranşa problema într-un fel sau altul, mă tem că mai degrabă ne îmbolnăveşte preţul roşiilor. Suntem, iată, în miezul verii şi la piaţă sau în supermarket un kil de roşii din România sau mai sigur din străinătăţuri, nu scade sub 3-4 lei, ceea ce nu-i deloc puţin pentru cel cu minimul pe economie, chiar majorat de guvern de la 1 iulie. Dar cel mai mult nemulţumeşte lipsa gustului la roşiile pe care le cumpărăm, indiferent că sunt ţuguiate sau rotunde. Vorbim despre gustul adevărat, cu care ne învăţasem noi la legumele şi fructele româneşti, de aromele din bucătăriile bunicilor noştri, unde toate se puneau pe masă direct din grădina lor. În mod sigur nu erau atât de arătoase precum cele din rafturile magazinelor, dar precis nu se compară la gust. Cei mai în vârstă şi-l amintesc poate pe vestitul Palmeş de la Ciofrângeni, care venea în fiecare vară în piaţă cu răsaduri mai întâi şi apoi cu legume proaspete şi gustoase. Roşiile româneşti adevărate sunt tot mai rare şi la fel căpşunele, cireşele, merele şi celelalte pe care le scot la vânzare ţăranii români, deveniţi peste noapte fermieri europeni! Se pare că tocmai în această schimbare stă secretul dispariţiei legumelor noastre bune, adică din nevoia de a deveni rentabili, într-o economie de piaţă nemiloasă, s-au văzut siliţi să pună în pământ seminţele vesticilor, mai productive decât cele româneşti. Folosirea cu precădere a substanţelor de combatere a bolilor şi dăunătorilor, precum şi a îngrăşămintelor chimice în locul celor organice, a desăvârşit procesul de transformare a agriculturii noastre tradiţionale, cu producţii mai mici, dar calitativ superioare. Căpşunele vândute lângă şosea, la Oeşti, sunt precis mai frumoase decât cele de odinioară, sunt soiuri aduse de căpşunari din Spania, dar nicio dulceaţă făcură din ele nu va fi la fel de bună ca aia făcută din fructele mici şi aromate pe care le culegeau, pe timpuri, ţăranii din Albeşti. Ne-am europenizat şi americanizat în toate, vorbim, ne îmbrăcăm şi gândim ca ei, prin urmare trebuie să mâncăm şi ca ei! Pe scurt, modernizarea României presupune renunţarea la obiceiurile noastre tradiţionale şi teamă mi-e că acest efort are şi urmări dureroase...

 

 

Pin It