Victor Viorel a fost ponta(t) de procurori

Cel care l-a sfătuit pe liderul PSD să-şi anunţe retragerea din fruntea partidului pe Facebook, duminică, a avut - după toate probabilităţile - creierul în cârje. Sau a vrut cu tot dinadinsul să-l piardă, începând de a doua zi, că tot era 13 iulie. Nu se poate spune că pasul pe care l-a făcut Ponta a prins lumea politică şi pe chibiţi pe picior greşit. Ceea ce a surprins a fost modalitatea, care seamănă cu plecatul pe furiş din casa amantei, pe care un Casanova de mahala, la modul caragialesc, o abureşte că-i va fi mai bine fără el, altruistul care practic se sacrifică în numele dragostei ce i-o poartă nezmintit. Un lucru e clar: după ce un congres ţi-a pus în mâini soarta celui mai mare şi mai puternic partid din România, nu poţi pleca pe furiş din fruntea lui. Pentru că asta a fost, la urma urmei: o fugă de răspundere şi recunoaşterea incapacităţii de a convinge lumea de justeţea motivelor care te silesc la un astfel de gest! Victor Ponta a căutat să ocolească întrebările incomode ale presei proprii sau a adversarilor, căci aceea independentă cu adevărat nu prea contează şi a preferat să facă anunţul pe internet. Motivaţia pe care a avansat-o e subţire, ca să nu spun absurdă. Dumnealui a spus că face un pas lateral (nici nu mai contează în ce direcţie), pentru ca problemele sale nelămurite cu justiţia să nu aducă prejudicii PSD-ului. Dar a precizat că rămâne totuşi premier, pentru a păstra stabilitatea coaliţiei de guvernare şi implicit, a ţării. Totuşi, recunoscând că are chestiuni de lămurit cu justiţia, în sensul probării nevinovăţiei pe care şi-o clamează, este de-a dreptul absurdă strategia de a proteja partidul şi de a expune ţara. Cam aşa gândeşte oricare cetăţean român care nu face parte dintr-un grup de interese oculte şi care este deranjat să ai un premier urmărit penal, indiferent dacă este sau nu nevinovat.

S-o luăm gospodăreşte sau turceşte, dacă preferaţi, iavaş-iavaş, aşa cum se mişcă lucrurile în ţara asta încă de pe vremea fanarioţilor. Victor Ponta a ajuns capul capilor din PSD pentru că aşa a vrut acum vreo cinci ani guru Ion Iliescu, disperat să scape de cel pe care-l definise drept prostănac. Patriarhul PSD a vrut un remake după filmul de succes din 1965, preluând rolul lui Ion Gheorghe Maurer, care-l propusese pe Nicolae Ceauşescu în locul lui Gheorghe Gheorghiu Dej la conducerea PMR, care conducea atunci ţara. Amândoi au dat-o-n bară fără prea mare graţie, chiar dacă şi-au făcut studiile prin străinătate - răposatul în Europa, papaşa în fosta Uniune Sovietică. Ponta n-a excelat ca mare lider politic: a manufacturat cu Crin Antonescu USL-ul ce-şi propunea să-l dea jos pe Traian Băsescu şi a ajuns să coabiteze cu chiriaşul de la Cotroceni mai bine de doi ani şi jumătate. Viaţa românilor nu s-a schimbat radical în bine, aşa cum am sperat cu toţii, ajungând să li se facă lehamite de minciunile politicienilor de toate culorile. După ce s-a rupt USL-ul, a căutat să-i păcălească pe români cu umbra lui şi - başca! - a fost împins de baronii pesedişti să candideze la preşedinţie cocoşat sub fantoma comunismului iliesciano-stalinist. Votul de blam pe care l-a primit în 16 noiembrie 2014 ceea ce reprezenta PSD-ul nereformat, putea să-l îndepărteze de la putere. Salvarea i-a venit din slăbiciunea "marelui" PNL, care e prea mic şi prea sărac în inteligenţă pentru a putea fructifica oportunităţile chiar şi atunci când şi orbii ar putea să le vadă sau să le miroasă. Actualii lideri s-au complăcut în contre verbale şi minciuni, în care Ponta şi ai lui sunt maeştri. Victor Viorel spune că nu mai are treabă cu partidul, dar cum baronii roşii nu pot lăsa să le scape ciolanul guvernării din mână, rămâne premier. Şi nu unul care să fie condus prin telefon, ca Victor Ciorbea pe vremea CDR. Nu, Ponta şi Dragnea sunt cei mari şi tari la PSD, oamenii de decizie, aşa că motivaţia avansată privind retragerea de la conducere este o diversiune politică, având scopul de a prosti lumea dispusă să creadă orbeşte în tot ceea ce se spune. Dovadă este faptul că duminică seara gestul lui Ponta era explicat pe la televiziuni fie de Rovana Plumb sau Gabriela Firea, fie de Ecaterina Andronescu. Fără a fi misogini, probabil că mulţi români s-au minunat de "tăria" bărbatului politic care a ajuns să fie apărat de femei. Sigur că în istoria noastră se regăsesc destule femei puternice, dar cu tot respectul, niciuna dintre cele pomenite, cărora le-am putea adăuga pe Alina Gorghiu, Elena Udrea şi altele, nu se ridică la standardul Reginei Maria şi nici măcar al Anei Pauker. Nu-i vorbă că nici politicienii de sex masculin de azi nu sunt de valoarea Brătienilor, a lui Maniu sau Take Ionescu, ci mai degrabă par veniţi pe filiaţia lui I.C. Frimu sau Vasile Roaită, ca să nu zic Dinu Păturică. Ieri s-a dovedit însă că motivele adevărate ale retragerii erau altele şi ţineau de informaţii clasificate la care Ponta a avut acces. Dovadă este faptul că procurorii DNA au pus sechestru pe averea sa şi l-au pus sub acuzare pentru complicitate la evaziune fiscală în "Dosarul Şova". Altfel spus, i-au dat la mir, inclusiv coaliţiei de guvernare, care rămâne şi ea orfană sau, dacă vă place mai mult, fără cap. Pentru că acum nu văd cum o va mai da la întors cu păstrarea postului de premier, după ce a fost pus sub acuzare. 

Mă întreb cum ar ponta - într-un nedorit, dar posibil moment delicat la Curtea de Argeş - primarul Nicolae Diaconu. Probabil că ar renunţa la conducerea locală a PSD, dacă ar fi sigur că s-ar repeta povestea din 2009, când toţi colegii s-au ferit ca dracu' de tămâie să-i ia locul, atunci când vrusese să-l schimbe Constantin Nicolescu. Aşa că n-ar face-o, pentru că sunt prea mulţi cei care abia aşteaptă să-i ia locul, inclusiv "crizantemele" transfuge venite din PNL cu OUG 55, în toamna trecută. Ninel Diaconu n-ar pleca nici din postul de primar, aşa cum n-o face nici Ponta din cel de premier, pentru că ştie că sunt prea multe guri flămânde care l-ar înghiţi, pentru a înhăţa cheia de la scrinul fermecat al comorilor din administraţia publică.

Pin It