Editorial LA ŢINTĂ Foaie verde lemn uscat, trăim o viaţă de... minune!

Ne place să ne văităm. Şi să luăm totul uşor. Ne batem joc de toţi şi de tot ce ne înconjoară. Totul este însă zadarnic. Pe cei vizaţi îi doare fix în umbre. Ei ştiu una şi bună: să le meargă afacerile şi să-i ocolească DNA-ul! Cât timp e aşa, pot să latre proştii până ajung să vorbească prin semne. La nivel guvernamental nici nu se mai ştie cine e şeful. De fapt, nici nu contează cât timp Ponta face ce vrea, din Turcia. Chestia cu moscheia i-a încăierat din nou pe români. Asmuţirea a venit de la Băsescu şi nu numai. Ceea ce-i deranjează pe români cel mai mult este posibilitatea să se trezească vecini cu băieţii de la ISIS. La Curtea de Argeş, am avut prin anii '80 nişte libieni. La revoluţie s-a vorbit în neştire despre terorişti. Iar arabii cu care Ceauşescu era prieten au fost printre primii bănuiţi. Şi nu trebuia să mire pe cineva, având în vedere cum se pupa cu Yasser Arafat. Acuma e greu de ştiut cu cine s-a pupat beyul nostru cel pontos la Istanbul. Şi nici dacă s-a tăiat împrejur, ori dacă a trecut la mahomedanism, ca să aibă şi muftiul un student ca lumea, printre cei peste 2.000 la viitorul centru de studii musulmane preconizat să se facă la Bucureşti. Nu de alta, dar poate că aşa ar putea obţine un doctorat mai puţin contestat, care i-ar determina şi pe procurorii noştri să se mai potolească.

Dar nu asta ne doare pe noi, argeşenii. Bunăoară, cam toţi cei ce n-au afinităţi de afaceri cu actuala administraţie municipală spun că oraşul e un dezastru. Aleşii noştri au dormit pe ei vreo 25 ani şi nici măcar în primul deceniu nu s-au învrednicit să cumpere barem nişte pământ, când era la preţ de nimic. Consecinţa este că acum nu au de unde oferi teren pentru investiţii care ar aduce bani la bugetul local. Asta ca să nu mai luăm în calcul înghesuiala care este pecetea urbei. Aleşii noştri s-au contrat între ei ca la Turnul lui Babel, au ratat toate ocaziile de a face ceva durabil, care să deschidă perspective pentru comunitate şi s-au bătut mulţumiţi pe burţi la încheierea mandatelor. Şi asta nu pentru că au câştigat uşor nişte bani din indemnizaţii, ci pentru că mulţi dintre ei şi-au croit nişte afaceri de viaţă lungă. Oricum, toţi au trăit mai la lărgime decât înainte să-şi fi cumpărat locurile eligibile pe listele de candidaţi. Pentru că n-a pătruns acolo vreun pârlit care să fi avut ceva în tărtăcuţă şi să fi fost luat în echipă de dragul de a avea alături un cap pătrat, care să pună prea multe întrebări când i se spunea ce şi cum să voteze. Sigur că au fost şi ceva excepţii de oameni care aveau ceva de spus, dar vocile li s-au pierdut în corul dirijat de interese. Atunci când s-a licitat terenul de la Lidl, una dintre cele mai grozave afaceri făcute de municipalitate, căci metrul pătrat s-a vândut cu peste 100 euro, onorabilii aleşi în frunte cu primarul au fost acuzaţi că au vândut terenul la dumping! Atunci au sărit cu toţii de parcă-i muşcase tăunii de locurile nevăzute de soare, cu care cei mai mulţi dintre dumnealor gândesc. Şi au dovedit-o imediat: după ce au cântat precum corurile antice aria "Îl dăm în judecată pe nemernicul care şi-a permis aşa ceva!" - au lăsat-o moartă. Mai mult, unul care apăruse pe prima pagină a ziarului nostru în campania electorală pentru primărie, în 2008, cu declaraţia războinică potrivit căreia n-ar fi el tipul care să poată fi şantajat şi că-l va acţiona în justiţie pe cel care l-a băgat la înghesuială, a uitat totul după ce a dat chix în realizarea ambiţiilor personale. Să vă mai reamintesc despre posibilitatea pe care au avut-o negospodarii municipiului de a cumpăra terenul de pe fosta cale ferată, ratată şi ea?... Dac-ar fi făcut-o, am fi avut o linie de centură de Doamne-ajută pe aglomerata stradă 1 Decembrie, care a rămas satisfăcătoare poate doar pentru pretenţiile celor care trăiau la Curtea de Argeş prin 1918, înainte de postul Crăciunului. Mai mult, pe-acolo se construieşte în draci chiar şi pe trotuar şi nu numai că lucrările nu sunt oprite din faşă, dar se acceptă orice pe teoria faptului împlinit. Moşmondiţii noştri, care aprobă hotărârile de consiliu ce li se indică, se mulţumesc să constate că sunt probleme în oraş şi unii chiar le semnalează cu riscul de "a fi luaţi la vale" de miştocarii de profesie ori de câinii de pază ai primarului. Dar o fac aşa, de amorul artei, deşi sunt convinşi că demersurile lor au exact aceleaşi şanse cu cele ale morţilor de a reveni printre cei vii. De pildă, de vreo câţiva ani se tot bate apa-n piuă pe tema mirosului de rahat care lasă fără peri în nas trecătorii nevinovaţi ce se aventurează prin zona Sf. Gheorghe. Primarul a luat notă, a promis că se rezolvă chestia cu canalizarea, dar cum şi dumnealui şi vicele nu prea sunt pietoni prin oraşul pe care-l conduc, totul a rămas la stadiul în care era la momentul formulării sesizării. Concluzia este logică şi nu merită să ne mai enervăm: avem un oraş aşa cum sunt cei care-l administrează şi problema se poate rezolva simplu, elegant, civilizat şi parfumat la alegerile locale de anul viitor, prin votul fiecăruia dintre noi.

Pin It