Ascensiunea şi căderea lui Nicolescu

Au trecut câteva zile de la condamnarea la ani mulţi de puşcărie a lui Constantin Nicolescu în dosarul podului de la Căteasca. Presa din judeţ a prezentat în general motivaţia instanţei fără a face referiri directe la persoana sa şi, la fel, politicienii din Argeş de la PSD ori din celelalte partide s-au ferit să-l atace pe fostul preşedinte al Consiliului Judeţean. Un om căzut nu trebuie lovit, e o condiţie de minim fair-play, care trebuie să existe şi în politică, dar în acelaşi timp e greu să nu recunoşti că Nicolescu – ne  place sau nu – a fost incontestabil un lider dominant, care s-a bucurat de notorietate şi apreciere printre argeşeni. Stau dovadă cele trei mandate de preşedinte de consiliu câştigate de el la mare diferenţă faţă de contracandidaţi, precum şi funcţiile importante pe care le-a avut în PSD central şi în conducerea Senatului. Practic, Nicolescu a tras partidul după el, obţinând scoruri mari şi când PSD-ul nu se afla la guvernarea ţării, fapt pentru care Argeşul a primit titulatura de „judeţ roşu”. Din această cauză, dărâmarea lui a devenit un obiectiv pentru adversarii săi şi e prea cunoscută campania declanşată de fostul senator Mircea Andrei ca să mai revenim asupra ei. Cele mai puternice lovituri le-a primit Nicolescu după accesarea unor fonduri europene pentru repararea unor obiective şcolare şi de infrastructură afectate de inundaţiile din 2005. Cercetările penale s-au declanşat după mai mulţi ani de atunci, prin 2011, ceea ce în opinia publică a creat impresia unor răfuieli politice între el şi oamenii lui Băsescu, tot mai contestat la acea dată. Încă mai auzim astăzi oameni întrebându-se: pentru ce e condamnat, dom'ne, c-a reparat patru şcoli şi două poduri, trebuia să le lase să se dărâme de tot? Lider autoritar şi diplomat în acelaşi timp, Constantin Nicolescu a părut multor argeşeni singurul politician capabil să ia decizii în probleme majore şi a fost timp de aproape două decenii (1995-2014) cel care a ţinut Argeşul în cercul strâmt al puterii centrale. Slăbirea poziţiei lui s-a văzut imediat: rând pe rând, direcţiile regionale sau deconcentrate au plecat din Argeş, mutându-se la Ploieşti, Alexandria, Giurgiu ori Târgovişte. O carieră politică de excepţie a lui Constantin Nicolescu e foarte aproape să se încheie în puşcărie. În plan uman e o dramă, pentru el şi ceilalţi colaboratori ai săi, dar e în acelaşi timp şi un motiv de analiză şi meditaţie pentru oricine îşi imaginează că prin intrarea în politică e scutit să suporte rigorile legii. Dimpotrivă.

 

 

Pin It