Lovitură de stat

Într-o ţinută uşoară de vară, cu blugi şi tricou alb, doamna Udrea s-a aflat duminică în fruntea a câtorva zeci de simpatizanţi într-o plimbare prin Bucureşti, cu pancarte şi afişe de susţinere a preşedintelui Băsescu. Mai înainte cu câteva zile, el participase la o sindrofie organizată de aceeaşi drăgălaşă doamnă, în scopul marcării împlinirii a doi ani de la încercarea eşuată din 2012 de a-l da jos, susţinând pe tonul cel mai serios că a fost victima unei lovituri de stat puse la cale de PSD şi PNL. Noi nu suntem lămuriţi încă, la 25 de ani de atunci, ce-a fost de fapt în decembrie 1989, aşa că ar fi prea curând să ne luminăm despre cum au stat lucrurile în vara lui 2012. Ion Iliescu n-a recunoscut niciodată că schimbarea lui Ceauşescu s-a făcut printr-o lovitură de stat, deşi sunt evidente mai multe motive ca să fie catalogată astfel. Traian Băsescu e, dimpotrivă, adeptul teoriei că în 2012, cu toate că cinstit ar fi să recunoască spăşit că parlamentul a votat demiterea lui şi 7,5 milioane de români au validat această decizie. Altfel spus, când se petrec astfel de puciuri, vedem pe străzi la televizor tancuri şi camioane pline cu militari înarmaţi până în dinţi, se declară starea de asediu, se suspendă drepturile cetăţeneşti, mă rog, seamănă un pic a război civil şi miroase a praf de puşcă. A fost aşa ceva în România, vara lui 2012? Hai să fim serioşi! Război a fost doar în declaraţii între preşedintele demis şi cel interimar. În ce-l priveşte pe popor - mai puţin băsiştii adevăraţi – acesta petrecea cu voioşie pe terase schimbarea locatarului de la Cotroceni. Deci, despre ce vorbim?Iar faptul că astăzi Băsescu taie torturi, aniversând cu doamna Udrea şi ceilalţi victoria asupra poporului şi parlamentului demonstrează că la mijloc n-a fost altceva decât o încercare pripită a lui Ponta şi Antonescu de a încheia conturile cu el. N-a fost să fie, între timp cei doi s-au separat, iar preşedintele îşi va duce bine mersi mandatul până la capăt. Cu alte cuvinte, puciştii – Victor Ponta, premier atunci şi azi în funcţie, iar Crin, preşedinte de senat până acum nişte luni – au coabitat, o mai fac încă, mai în silă ori cu drag, cu ţinta loviturii de stat! Cum ar veni, victima şi călăii la aceeaşi masă cu bucate! Încă o dată: care lovitură de stat, domn' preşedinte, doamnă Udrea? În fine, să nu mai luăm în serios ce zic politicienii români, măcar de asta trebuia să ne fi dat seama în atâţia ani de democraţie, dar o întrebare tot rămâne: cu voturile noastre ale celor peste şapte milioane, ce s-a făcut, dom'ne? Sunt puse în vreo arhivă, la păstrare? Le-a dat foc cineva? Ar fi bine să se păstreze şi să se clădească din ele un monument închinat neputinţei noastre de a găsi dintre noi nişte lideri adevăraţi, nu închipuiţi, cum sunt cei care ne conduc azi, ca şi în 2012...

 

 

Pin It