Argesexpres.ro - Stiri Curtea de Arges
Fondat în 1999
vineri 29 martie 2024 13:36

LA ŢINTĂ: Stop misoginismului!

Se spune - şi nu fără temei - că noi, românii, am fi misogini. Cu jena de rigoare, cei care mai avem o minimă doză de bun simţ, trebuie să recunoaştem că acuzaţia nu prea poate fi contestată cu argumente de nerespins. Cei mai mulţi dintre bărbaţii acestei naţii pretind şi impun recunoaşterea statutului de macho. Dincolo de formulele de justificare la care apelează cei cu un grad de cultură sau civilizaţie mai scăzut, comportamentele fariseice ale acelora care deţin temporar puterea de decizie sunt asemănătoare până la confuzie, indiferent de culoare sau doctrină politică. Deşi toţi vorbesc frumos şi nu dezinteresat despre fiicele Evei, acţionează contrar declaraţiilor. Sunt şi unii care fac compromisul de a se purta frumos cu femeile din viaţa lor în ziua de 8 martie, dar care, după ce trec chinuitoarele 24 ore, fac totul ca să le reamintească faptul că restul anului este al masculului alfa din cuplu. Pentru aceştia, important este să nu se uite că trăim într-o lume a bărbaţilor. Şi nici în ruptul capului n-ar admite că ea ar putea fi dominată, totuşi de femei!

Adevărul este, ca de obicei, undeva la mijloc, funcţie de oameni şi situaţii. Datele statistice ne oferă însă destule prilejuri de meditaţie. Declarativ, femeile au drepturi egale cu noi, dar la muncă şi responsabilităţi egale sunt plătite cu 9-10% mai puţin. Ocuparea unui post important în societate de către o femeie, oricât de capabilă ar fi, nu se face decât rareori la noi fără sprijinul unui bărbat cu putere de decizie - cu bârfele de rigoare, ca peste tot în lume, de altfel. Ca să n-o mai lungim, nu este simptomatic faptul că obişnuim să vorbim curent, cu nonşalanţă, despre "marii bărbaţi ai neamului", etichetare refuzată femeilor?... Pentru impresie, ne lăudăm, după caz, cu nume ca Ecaterina Teodoroiu, Smaranda Brăescu, Ana Aslan, Nadia Comăneci sau Simona Halep. Misoginii n-ar ezita, la nevoie, să pareze cu Elena Lupescu, Ana Pauker, Elena Ceauşescu, Elena Udrea, Alina Bica sau alte surate ajunse în ultimele luni după gratii. Unde, minune mare, au descoperit că viaţa oamenilor de rând este departe de plăcerile luxului deşănţat şi a adulaţiei celorlalţi, în care au trăit cândva! Contactul cu realitatea nu putea fi altfel decât dur şi l-au resimţit din plin doamnele din înalta societate a României mileniului trei. Şi nici nu putea fi altfel, căci prăbuşirea de pe soclul statuilor de zeiţe în mizeria statutului de "fă, prăpădito", nu putea fi decât similar unui purgatoriu al tragediei personale. Atenţie: aceasta nu poate fi naţională, căci la drepturi egale - ca să nu forţez prin folosirea termenului mai adecvat de privilegii, de care s-au bucurat unele - şi riscurile trebuie să fie egale. Este rizibil când Udrea se vaită că i s-a luat sutienul la arest, în timp ce Cocoş se împacă mai uşor cu confiscarea curelei de la nădragi sau a şireturilor de la pantofi. Pentru dumneaei este un şoc descoperirea că puşcăria nu oferă condiţiile de hotel de cinci sau şapte stele, cu care s-a obişnuit să fie tratată. Pe vremea când era ministru, considera că a cucerit pe vecie Olimpul puterii şi nu-i păsa de modul în care trăiau ostracizaţii societăţii. Deşi nu s-a gândit atunci o clipă la dezvoltarea unui sistem penitenciar modern, acum îl reclamă vehement, încercând să stârnească pe orice căi compasiunea faţă de ilustra-i persoană, căreia Sf. Valentin nu-i mai veghează nici zilele, nici nopţile. Soarta prietenilor de altădată, care au trădat-o pentru fapte ce-au adus-o în faţa magistraţilor, o interesează mai puţin, cât timp nu-i pot aduce o ameliorare a propriei situaţii, fie şi prin valorificarea prezumţiei de nevinovăţie până la o condamnare definitivă şi irevocabilă.

Cu siguranţă, sunt femei şi femei, tot aşa cum sunt ţări şi ţări. Noi putem avea regretul că de la Regina Maria n-am mai avut o personalitate gen Elisabeta a II-a, Iuliana, o Margareth Thatcher sau o Angela Merkel cu care să ne lăudăm. Dar nici n-am căutat şi nici nu cred că vom avea curând, pentru că nu există interes să găsim! Şi nu neapărat pentru că în informaţia genetică a acestui neam femeia nu trebuie să treacă prin faţa bărbatului, pentru că biserica strămoşească şi tradiţia i-au pus pe frunte pecetea robiei. Nici nu vreau să mă gândesc cât de greu ne va fi să ne scuturăm de mentalităţile arhaice, dacă după 25 ani cele comuniste sunt încă active în mintea celor trecuţi de prima tinereţe. În perfidia noastră masculină ne prefacem că nu vedem meritele femeii, pentru a nu fi siliţi să le recunoaştem. Fără Ea, casa n-ar fi casă, masa n-ar fi masă şi familia - ultimul nostru adăpost - n-ar avea cum exista cu adevărat. Avem păcate şi noi şi ele, căci perfecţiunea este egală cu imposibilul ideal, dar dacă nu vom învăţa repede de tot să le respectăm pe femeile din vieţile noastre, ne va fi interzisă ieşirea din marasmul jigodeniei în care ne-a aruncat sărăcia. Parteneriatul care presupune practic şi nu numai teoretic drepturi egale, poate fi una dintre cheile care ar putea deschide un viitor mai bun pentru toţi. Să sperăm că n-am rătăcit-o definitiv... 

Pin It

Economiseşte timp şi bani abonându-te la  la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!

Abonamentul pe o lună costă 10 lei, pe trei luni 28 de lei, pe șase luni 54 de lei, iar pe un an 100 de lei.