Editorial AMOS NEWS - Eugen Şerbănescu, în fabrica de infractori

E halucinant! Voi relata în cele ce urmează cum fabrică doi procurori de la Direcţia Naţională Anticorupţie dintr-un om absolut onest, cu o existenţă dovedit onorabilă, un infractor care mâine ar putea ajunge nevinovat după gratii. Eugen Şerbănescu a fost în anii '90 redactor la România Liberă, apoi a ajuns diplomat, un om de cultură relativ cunoscut, dar şi-a continuat şi activitatea publicistică. Pe neaşteptate, ca o lovitură de trăsnet, s-a trezit pe cap cu un dosar penal. Un om cu o existenţă relativ modestă are astăzi un sechestru pe bunuri în valoare de circa 10 milioane de euro. Ce s-a întâmplat?

Eugen Şerbănescu şi-a exprimat în întreaga sa carieră, începând din 1990, idei şi concepţii politice contrare celor promovate de PSD. Probabil acesta este motivul care l-a determinat în 2015 pe Victor Ponta să trimită Corpul de Control al Primului-Ministru la Centrul Naţional al Cinematografiei, condus în acel moment de Şerbănescu. Decizia a fost luată aparent din senin, cu atât mai mult cu cât Curtea de Conturi nu sesizase nimic în neregulă la CNC şi nici nu fusese formulată vreo reclamaţie din partea cuiva. Această instituţie, beneficiară a unui act normativ relativ generos, avea şi are în continuare posibilitatea ca, în baza unor concursuri, să contribuie la finanţarea unor filme artistice, finanţare în absenţa căreia, în acest domeniu, artiştii nu ar putea supravieţui. În urma acestor finanţări, regizori şi actori români au obţinut în lume premii importante, cel mai semnificativ dintre acestea fiind pelicula "Eu când vreau să fluier, fluier", distinsă cu prestigiosul "Urs de Argint", la Festivalul Filmului de la Berlin. Ei bine, lui Eugen Şerbănescu i se impută în prezent de către DNA, care şi-a declanşat ancheta în urma "constatărilor" Corpului de Control al Primului-Ministru Victor Ponta, o sumă de aproximativ 10 milioane de euro. Atenţie! Nici Corpul de Control al lui Ponta, trimis pentru a opera o execuţie politică la CNC, şi nici Direcţia Naţională Anticorupţie, prin ancheta efectuată în prima parte de procurorul Valina Ramona Călăraşu, cea care i-a dresat un dosar politic şi doctorului Sorin Oprescu, nu au descoperit vreo fraudă din care pentru Eugen Şerbănescu ar fi rezultat vreun folos necuvenit. Nimeni nu afirmă în urma acestor investigaţii, care se desfăşoară începând din 2015, că acesta şi-ar fi însuşit vreun ban din banii statului. Nici vorbă de aşa ceva. Şi atunci cum de are el un dosar penal, care acum, încăput pe mâna unui al doilea procuror, merge în instanţă, pentru a invoca acolo o condamnare a lui Şerbănescu la ani grei de închisoare? Cum riscă Şerbănescu aşa ceva, dacă nu a furat vreun ban?

Mecanismul este pe cât de simplu, pe atât de îngrozitor de implacabil şi de eficient în executa practic orice persoană care îndeplineşte o funcţie publică şi nu numai. Dacă prejudiciul nu există în realitate, pentru că filmele respective au fost efectiv finanţate cu întreaga sumă invocată de DNA, au fost finalizate, unele au luat premii importante şi din încasările obţinute, până la urmă, toate au adus bani înapoi la stat, atunci cum a fost acest prejudiciu inventat? Iată reţeta, una utilizată în toate cazurile de care am auzit de către procurorii DNA. Procurorul DNA face un calcul după mintea lui, consultându-se sau nu cu experţi ai instituţiei. şi din calcul rezultă un posibil prejudiciu, pe care l-ar fi adus un funcţionar public sau altul. Dar asta nu înseamnă încă o probă şi nici măcar un simulacru de probă. Şi atunci, procurorul face pasul următor: întocmeşte o adresă, pe care o formulează cât se poate de ferm şi pe care o înaintează ultimativ către şeful respectivei instituţii. În cazul nostru, această adresă a fost înaintată doamnei Anca Mitran, care l-a înlocuit pe Eugen Şerbănescu, retrimis temporar în diplomaţie, în funcţia de director CNC. Iar doamna Anca Mitran s-a conformat. La fel cum până a urmă au făcut cei mai mulţi şefi de instituţii de teama extinderii şi asupra lor pentru complicitate a anchetei DNA. Ne amintim de cel mai spectaculos dosar de execuţie politică? Cel al lui Adrian Năstase? Adrian Năstase nu putea fi condamnat şi nici ceilalţi din aşa-numitul "lot Năstase" nu ar fi putut fi condamnaţi dacă nu s-ar fi constatat un prejudiciu generat în urma dezbaterilor organizate cu mediul de afaceri. Atunci, sub presiunea formidabilă a doamnei Kovesi, iniţial, reprezentantul instituţiei vizate a rezistat. Şi, încercând să dea un răspuns cinstit, a negat că s-ar fi comis vreun prejudiciu. Instantaneu, i s-a deschis şi lui un dosar penal. Iar Guvernul s-a conformat şi a numit o altă persoană în respectiva poziţie, persoană care la rândul ei s-a conformat şi le-a oferit procurorilor un document care confrima un prejudiciu care nu avusese loc. Şi astfel mai mulţi oameni, în frunte cu Adrian Năstase, au fost condamnaţi la ani grei de închisoare. Am închis paranteza.

Ei bine, fix în virtutea aceleiaşi scheme, în baza aceluiaşi mecanism, doamnei Anca Mitran i s-a smuls un document, care copia ad literam caculele făcute de procurorul DNA şi din care a rezultat faptul că Eugen Şerbănescu, în calitate de director CNC, a prejudiciat statul român cu circa 10 milioane de euro. Astfel încât i s-a putut deschide un dosar penal. Şi acum să ne punem puţin picioarele în apă şi să gândim cu capul nostru. Toate producţiile cinematografice despre care este vorba au fost realizate, fix în parametrii stabiliţi. Ele au fost realizate, pentru că au fost finanţate cu cei 10 milioane de euro. Ba au mai primit şi premii. Ba au mai avut şi încasări în urma proiecţiilor realizate, o bună parte din bani întorcându-se înapoi la stat. Singurul element de vulnerabilitate exploatat din plin de către DNA, deşi este vorba doar de o chestiune administrativă, e că deconturile pentru aceste filme au fost făcute cu întârziere. Cu alte cuvinte, artiştii mai puţin deprinşi cu birocraţia, au întârziat şi nu foarte mult, procedura de depunere la CNC a documentelor justificative. Dar între timp, cu sau fără inundaţii, a curs multă apă pe Dunăre. Documentaţia fusese depusă cu multă vreme înainte de a se întocmi în acest an rechizitoriul. În definitiv, au trecut cinci ani de atunci. Mai mult decât atât, este un întreg consiliu de administraţie care semnează documentele prin care, în urma concursurilor, sunt distribuiţi aceşti bani. Sunt 14 semnături. Eugen Şerbănescu avea o singură semnătură din cele 14. Dacă este vorba despre o infracţiune atât de gravă, încât statul a fost păgubit de 10 milioane de euro, atunci cum de procurorul DNA nu s-a gândit că acest munte de bani nu poate fi recuperat de la o singură persoană, care a trăit modest împreună cu familia sa dintr-o leafă de slujbaş la stat? Şi despre care nici măcar Parchetul nu afirmă că şi-ar fi însuşit personal vreun ban din banii publici? În acest teatru al absurdului, merg cu logica încă un pas mai departe şi mă întreb de ce nu a deschis DNA 14 dosare penale, pentru a pune în final 14 sechestre pe averi, doar-doar or recupera astfel ceva din prejudiciul imaginar:

Ei bine, aşa se fabrică un dosar. Ei bine, aşa intră un om nevinovat în malaxorul procurorilor, care, dacă găsesc şi un culoar potrivit în Justiţie, reuşesc să arunce nevinovaţi după gratii. Este însă ceva ce nu înţeleg. Cele mai multe dosare penale contrafăcute de care am auzit sunt îndreptate fie împotriva unor personalităţi publice, care într-un fel sau altul participă la jocuri mediatice sau politice, fie împotrva unor parlamentari, care trebue demonizaţi, fie împotriva unor oameni de afaceri, care trebuie înlăturaţi în beneficiul concurenţei. Rar am auzit - de fapt încă niciodată - ca o asemenea contrafacere să fie concepută pur şi simplu împotriva unui om de cultură. Aţi putea să mă contraziceţi. Aţi putea să-mi spuneţi că există totuşi exemple invocând cazul cunoscutului actor Mircea Diaconu. Numai că vă contrazic la rândul meu: acesta devenise politician, şi încă un politician de mare vizibilitate şi relativ puternic. Ce or fi avut, Doamne, de împărţit cu Eugen Şerbănescu?

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It