Editorial AMOS NEWS - UE, viaţa după moarte? Sau moartea după viaţă?

Revin la uriaşul scandal generat de cea mai respectată instituţie din Germania, Curtea Constituţională, care se opune celei mai respectate instituţii din UE, personificarea statului de drept, şi anume Curtea Europeană de Justiţie. Natura acestui conflict istoric ţine de viitorul sau decesul UE, într-o relaţie directă cu bazele financiare ale Uniunii, cu federalizarea acesteia sau, ca alernativă, cu o creştere exponenţială a forţei statelor naţionale în detrimentul comandamentelor comunitare. Statele din UE vor deveni mai independente decât sunt, ceea ce poate genera o implozie. Sau se vor federaliza printr-o cedare dramatică de suveranitate de către fiecare ţară şi, absolut spectaculos, în primul rând de către Germania. Va fi viaţă după moarte sau moarte după viaţă?
Epidemia de coronavirus, prin modul în care s-a desfăşurat, prin felul în care a fost contracarată în fiecare stat UE în parte, prin manifestările de solidaritate şi de lipsă a acesteia, a pus la grea încercare unitatea şi coeziunea UE şi a creat efecte perverse. Mai departe, criza economică declanşată - se pare cea mai mare de la începutul secolului 20 până în prezent - supune Uniunea Europeană la un examen final. Va fi mai mult decât ce-a fost sau nu va mai fi nimic!

O lovitură grea, anterioară pandemiei, a fost decizia Marii Britanii de a părăsi Uniunea Europeană. Britanicii au recurs la această soluţie extremă, pentru că au fost marginalizaţi de binomul franco-german şi au constatat că rămânerea într-o Uniune dominată de fapt de Berlin le aduce mai multe prejudicii decât avantaje. O fractură istorică s-a produs astfel în UE. Criza generată de coronavirus a pus în evidenţă capacitatea UE de a se solidariza cu statele aflate în dificultate, dar şi incapacitatea de a face acest lucru. De aceea, Italia, un stat care a fost profund dezamăgit şi nedreptăţit până la urmă de politicile UE, se îndepărtează sub ochii noştri de orbita Bruxelles-ului. Salvini, un lider naţionalist, taxat de birocraţia UE drept extremist, deşi a ieşit de la guvernare, câştigă din nou teren politic şi solicită insistent ieşirea Italiei din UE. În orice caz, până la un punct are dreptate. Partenerii din Uniunea Europeană au tratat Italia cu cinism în perioada grea pe care a traversat-o, au susţinut-o doar simbolic, de ochii lumii, sub aspectul asistenţei medicale şi aprovizionării cu tehnică şi medicamente pentru combaterea coronavirusului şi, în plus, încearcă să oblige Italia, după modelul experimentat cu un deceniu în urmă pe Grecia, să plătească o parte însemnată a facturii crizei economice. Ungaria, în care Viktor Orban s-a consolidat aproape ca un dictator, după ce a redus Parlamentul la o simplă formă fără fond, este următorul stat UE care s-ar putea să-i dea un ultimatul Bruxelles-ului. Al treilea este Polonia, care a descoperit că doar prin afirmarea popriilor interese naţionale se poate opune şenilelor UE. Dar adevăratul examen abia acum începe.

UE a dezvoltat o birocraţie uriaşă, alcătuită din zeci de mii de funcţionari plătiţi şi întreţinuţi cu sume exorbitante din banii comunităţii şi care pactic au ajuns să se substituie oamenilor politici din fiecare stat membru, aleşi în mod legitim de către populaţie. Fără a exagera lucrurile, se poate spune că birocraţia de la Bruxelles s-a dezvoltat într-un fel de stat paralel, care de multe ori ia decizii în locul şi împotriva statelor naţionale. În linii mari, acest suprastat este manipulat de la Berlin, dar cu concesii rezonabile făcute Franţei şi statelor Benelux. Şi începând din acest punct, în cel mai dramatic moment din istoria Uniunii Europene, când această asociere dintre state se confruntă cu criza coronavirus şi cu o criză economică fără precedent, se declanşează un veritabil război, la capătul căruia UE nu va mai fi ce-a fost odată. Ori dispare, ori se reformează din temelii. Dar cum?

Partea vizibilă a icebergului este faimoasa decizie a Curţii Constituţionale din Germania. Ea se referă până la urmă la bani, la viitoarea politică financiară a Uniunii. Criza economică obligă statele UE să se apere, separat sau în bloc. Sau şi separat şi în bloc. Întrucât apărarea în bloc este un punct comun în ambele variante, chintesenţa diferendului este cum anume ar putea să se desfăşoare această contraofensivă. Cum va fi definită apărarea în bloc?

Ei bine, aici există două şcoli de gândire divergente, diametral opuse. O şcoală de gândire mizează pe o reformare radicală a birocraţiei de la Bruxelles sub toate aspectele, inclusiv sub aspect decizional, dar, în paralel, pe o întărire fără precedent a coeziunii şi solidarităţii între statele UE. Măsura concretă, instrumentul de lucru am putea spune, este crearea unui uriaş fond comun, în care să fie vărsate o parte dintre activele statelor membre. Dar, fiindcă discutăm despre coeziune şi solidaritate, conform aceleiaşi şcoli de gândire, ar trebui puse laolaltă şi datoriile. Şi plătite împreună, atât de ţările bogate, cât şi de cele sărace. Acest proiect ar putea să conducă, simplificând lucrurile, într-o perioadă decentă de timp, la o federalizare a Uniunii Europene. Extrapolând peste milenii, ne-am putea aminti de federaţia oraşelor stat creată cândva în Grecia antică şi garantată prin depunerea unei părţi semnificative din bogăţiile fiecărui oraş la Delfi. În schimbul acestei coeziuni, solidarităţii şi a perspectivei unei prosperităţi colective, distribuite relativ egal, statele UE ar putea să accepte să-şi cedeze mai mult din suveranitate decât au făcut-o până în prezent. Aceasta ar însemna viaţa după relativa moarte UE la care asistăm în prezent. O a doua şcoală de gândire vizează continuarea într-o formă mai laminată a ceea ce s-a întâmplat până în prezent. Respectiv dominarea şi în viitor a economiei şi, respectiv, politicii europene de către Germania, prin intermediul unor instrumente financiare aparţinând aparent Bruxelles-ului, deci întregii comunităţi, dar în realitate dirijate de la Berlin, şi a unor instrumente constrângătoare, ultimul dintre acestea fiind Parchetul European, condus de Laura Codruţa Kovesi, dar şi a serviciului secret european, dirijat de serviciul secret german, care ar urma să fie condus de Florian Coldea, ambii fiind de fapt instrumente ale Germaniei. Această a doua şcoală de gândire, dacă va fi implementată, poate însemna moartea după scurta viaţă a UE.

Care sunt instrumentele financiare şi politice ce vor fi utilizate pentru implementarea uneia dintre cele două şcoli de gândire, contează mai puţin acum. Că vor fi eurobonduri, că vor fi coronabonduri, că vor fi obligaţiuni pozitive sau că vor fi console - termen utilizat frecvent de miliardarul George Soros, unul dintre principalii susţinători UE şi, în acelaşi timp, unul dintre principalii adversari ai lui Donald Trump, ei bine asta contează mai puţin. În schimb, fiindcă trăim în România şi vorbim româneşte, ar trebui să ne preocupe modul în care se poziţionează ţara noastră în toată această chestiune. Deşi marginalizată la nivel european, deşi nu face parte nici din zona euro, nici din zona Schengen, deşi a fost transformată într-o pradă uşor de digerat de către statele din nucleul dur UE, are totuşi, atunci când se iau decizii, un vot, dar şi un drept de veto. Prin urmare, România poate să-şi afirme, chiar şi în condiţiile precare descrise mai sus, interesul naţional. Şi, în mod normal, natural, România ar trebui să se pronunţe pentru susţinerea primei şcoli de gândire. Care, în final, ar produce o nivelare a economiilor şi a nivelurilor de trai. În timp ce cea de-a doua şcoală de gândire ne dezavantajează, întrucât conduce la mărirea decalajelor dintre state. Aşa stând lucrurile, Klaus Iohannis şi Guvernul Orban nu ar avea ce să caute de această dată şi în această dispută cardinală în barca Berlinului. Dimpotrivă, România ar trebui să facă echipă, devenind chiar unul dintre lideri, cu statele UE, care mizează, cât încă nu este prea târziu, pe prima şcoală de gândire. Dar asta nu se poate întâmpla decât dacă există bună credinţă, bune intenţii şi, fireşte, sentimente patriotice.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It