Editorial AMOS NEWS - Anul Nou cel Mincinos

Departe de hămăiala politică, într-un sat transilvan, am încercat o altă privire asupra ţării prin care ne alergăm oasele şi ne înceţoşăm mintea. Începe să se vadă "ţara asta", cum zic cei care nu-şi dau seama de amploarea nepăsării lor. Semnele de dispreţ din această exprimare banală încep să se vadă peste tot. Multe sate goale, cu case lăcătuite, multe maşini vechi, joarse din ţările de vest, aduse din dorinţa de a face o "ţară ca afară", rable părăsite pe lângă porţi, buruieni uscate crescute din şanţurile colmatate şi câini vagabonzi de toate mărimile. Şi încă un lucru trist: nici urmă de copii la joacă! Mă rog, or fi fiind la studii de engleză şi la lecţii de internet, ca şi babele din bancurile cu Bulă! Aş zice că unii, din cauza frigului, se înghesuiau la Mincinoşii TV ca să vadă vedetele de mâna a treia şi a patra cum cântă imnul puşcăriaşilor, celebrul "La Chilia-n port", cu Ciutacu pe post de prim-solist. Dar cel mai trist lucru într-un oraş ardelenesc de tradiţie este strada mare...
Nenumărate magazine de second-hand, cu pantofi scâlciaţi pe rafturi stradale, cu tricouri şi cămăşi pe umeraşe de sârmă (le fură, nenicule, pe cele de lemn!?), cu "Orice articol - 3 lei", cu haine la kilogram şi cu băbuţe probând rochii şi bluze ca sosite cu ajutoarele trimise popoarelor aflate în stare de necesitate. Tot al treilea magazin este de pantofi, de mezeluri sau "Second Hand - Avem noutăţi din Olanda!". Şi, apoi, clasicele magazine Vodafone şi Orange şi clienţii lor la coadă să-şi plătească abonamentul sau cartela. Bietul român rămas de trenul tranziţiei mai are un singur cârlig cu lumea: telefonul mobil. Şi unii dintre ei, fotografiile cu mâncare şi cu nepoţi de pe Facebook. În rest, străzile sunt un fel de tristeţe în mişcare. Multe-multe jachete de fâş bleumarin, gri, negru, verde închis sau albastru, culori posomorâte, la care nu se prea vede uzura, cu oameni care se feresc de roşu şi de galben ca Dracul de tămâie! În provincie, mai ales în oraşele mici, nu defilează decât bunicii rămaşi să păzească acareturile. Pe străzile amărâte şi în mersul nehotărât al localnicilor se vede cel mai bine cât de resemnată şi de duplicitară este "ţara asta". La Bucureşti, străluce, iar în provincie "se duce"! La Bucureşti se ţin discursuri năvalnice şi pline de eroism, în provincie, lumea plânge fără cuvinte sărăcia din "ţara asta".
Sărbătoarea Crăciunului a fost dominată de accidentul petrecut la Spitalul Floreasca. O femeie bolnavă a luat foc pe masa de operaţie. Nu era de ajuns cancerul de care suferea, mai avea nevoie şi de cancerul comportamental de pe micile ecrane. Ministrul Victor Costache, plecat în concediu de sărbători, şi trompetul său, Emanuel Ungureanu, dispărut după tărăboiul de la Cluj-Napoca, s-au grăbit să revină în scenă. Ministrul, cu comunicate bărbătoase, iar Emanuel Ungureanu, cu supoziţii nemernice. Dintr-o dată, ţara nemulţumită de sistemul de sănătate a fost bombardată cu toate promisiunile şi închipuirile unor oameni care nu mai fac parte din acesta, dar l-ar folosi din plin.
Colac peste pupăză, ca o pupăză furioasă, doamna ministru de la Muncă şi Protecţie Socială s-a grăbit să ne ofere pe post de plăcintă de Revelion o încercare a dumisale de a ne arăta cât de cretin funcţionează casele judeţene de pensii. Mărturisesc că prestaţia Violetei Alexandru (Bau) la Pro Democraţia a lăsat în urmă imaginea unei tinere oneste şi sârguincioase. Apariţia sa la Muncă a fost însă o surpriză prin seriozitate, dar şi prin nepricepere. Din păcate, tentativa Violetei Alexandru de a se prezenta poporului ca un bau-bau al noului guvern, pornită să facă ordine în domeniul pensiilor prin două trei telefoane la casele judeţene, ne-a arătat cât de disperată este foamea de imagine şi cât de grosolană este pretenţia de profesionalism. Un ministru care se lasă filmat dând telefoane ca un reporter începător face un lucru mai de nimic decât dacă n-ar merge la serviciu sau ar confunda ministerele între ele. Tentativa Violetei Alexandru de a demonstra că mecanismele din subordine nu funcţionează este egală cu o operaţiune candidă de a face de rahat instituţia pe care o conduce fără niciun pic de pricepere.
Cam acelaşi lucru se petrece şi la MAI. Marcel Vela (socotit profesionist ca şi Traian Băsescu, pe vremuri, la Transporturi) a fost dat în vileag ca informator, cam în acelaşi timp în care el se străduia să arate cât de Iohannis este el la Ministerul de Interne. La o videoconferinţă cu subordonaţii, filmată profesionist ("Fă-te că munceşti, domnule ministru!"), l-a demis pe un inspector şef pentru comportamentul acestuia de miliţian. Din păcate, Marcel Vela n-a înţeles că prin decizia sa de actor important şi decis şi-a validat aceleaşi trăsături de miliţian şi agent de provincie!
Un ministru fuge în concediu să scape de întrebările presei, altul se chinuie să telefoneze pe la centraliste pentru a convinge poporul că a preluat un mecanism de rahat, iar altul, la Interne, un fost colaborator al "băieţilor", ţine morţiş să ne convingă că trebuie să ne temem de norocul prăvălit peste noi şi să ne trezim. Uniunea Europeană e o glumă! În realitate, ne aflăm în plin carnaval al Miliţiei şi al noii Securităţi! Geaba a zis preşedintele Iohannis în Mesajul său de Anul Nou că 2019 a fost "anul victoriei democraţiei"! Care democraţie şi asupra cui!? Nu ştiu de ce, dar în ultima săptămână, guvernul şi democraţia s-au împiedecat în fiecare zi, din ministru în ministru şi din promisiune în promisiune. Şi de două-trei ori pe oră! Drept pentru care eu unul mă tem de un an mai mincinos decât celălalt...

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It