Editorial LA ŢINTĂ - Ai rupt-o-n fericire, Guliţă, te-ai cam lins pe bot de primărie!

Cam aşa s-ar putea concluziona cele pe care le-am aflat dintr-un filmuleţ ce face furori în ultimele zile pe Internet. Serialul abundă de înregistrările ce-l au ca erou pe un primăruş rural, picat ca musca-n lapte în administraţia publică locală. Dar care dovedeşte de cele mai multe ori un narcisism de-a dreptul ridicol. Eu, care-l cunosc de când se ţinea de fustele mămicuţei şi avea lumânărele sub năsuc, l-am văzut cum a crescut, dragă Doamne, ca Făt-Frumos din poveşti. La trup, căci la minte - nu prea, prea!... Normal, aţi putea spune dvs., că-n viaţă nu le poţi avea chiar pe toate, şi material, şi spiritual. Ridicat dintr-o familie cu posibilităţi, a trecut prin şcoală ca gâsca prin apă, fără să se lege ceva de el: ce-i intra pe-o ureche, îi ieşea pe cealaltă, căci fusese hrăzit categoriei celor ce pricep greu şi uită repede!... Antitalent la "gavaritul" în limbi străine, colegii îl porecliseră Guliţă, după ce se dăduse-n spectacol "parlind pă franţozeşte". Şi asta mai întâi pentru că vedeau în el întruparea perfectă a arhicunoscutului personaj, cât timp naviga fără graţie prin strâmtoarea dintre "furculision" şi "fripturision". Şi apoi deoarece le suna mai muzical şi mai semnificativ, în urechi, decât Gilică... De unde să bănuiască ei atunci că, la anii maturităţii, tipul va fi atras de snobismul generat de funcţia socială ocupată şi că va prefera ştiuca umplută? Ăsta a fost nivelul maxim pe care l-a atins, dar este uriaş pasul făcut prin trecerea de la zglăvoacă şi mreană la păstrăv. Nivelul pregătirii nu i-a permis să meargă mai departe spre icrele negre de nisetru, deşi somnul i s-ar fi potrivit destul de bine, dacă luăm în calcul vrednicia dovedită în administraţia publică locală!... Fosforul din carnea de peşte n-a avut efect asupra inteligenţei lui. Dovadă poate fi faptul că nici acum nu străluceşte în domeniul oratoriei, deşi a bătut străinătatea fie pe cont propriu, fie cărat de omologii mai deştepţi. S-a dus cumva şi a venit ca vai de mama lui!...
Din înregistrările despre care aminteam, m-am minunat descoperindu-l a fi epicurean. Auzindu-l cum dădea ordine despre "şorici şi jumeri", care să fie gata la prânz şi despre cum să se aranjeze "coastilii" şi "oasilii" la pomana porcului, am înţeles cum din băiatul frumuşel de altădată a ajuns un soi de aparat de sterilizare fără dureri pentru femei, care etalează ca semn al prosperităţii fizice un burdihan ce nu poate fi ignorat. Asta deşi a lăsat altora bananele de desert, ferindu-se de ele mai ceva ca un minoritar de "şoşoi", din motive cunoscute de prea multă lume pentru a mai plictisi cu ele! Dar lui Guliţă nu i se apleacă de la urdă, telemea, brânză de burduf, de la ca$caval, şuncă şi "ceapă roşie de apă", care merg la fix cu mielul la tuci, cu sloiul de oaie sau cu garnitura de cartofi. Aici zice că se poate renunţa la tuciul folosit de neamul prost în favoarea vasului de Jena. Iar eventuala greaţă se poate tăia cu vinişorul şi ţuiculiţa ce pot contribui substanţial la creşterea libidoului, indispensabil unui om aşa de important!...
Să revenim însă la perioada în care i s-a cimentat personalitatea de veritabil descendent al lui Dinu Păturică, soră de sânge cu a atâtor altora "ajunşi", de care ne-am putea lipsi fără regrete. Prin ultimul an de liceu mi se plângea profesorul lui de Matematică pentru că nu-i intra-n cap tabla înmulţirii. Dar tipul l-a trecut clasa şi, ca să fie sigur că scăpa de el, l-a lăsat să uzeze de calculatorul cumpărat de tăticuţu'! N-a fost de mirare că familia i-a achiziţionat după diploma de Bac şi-o nevastă ca lumea. A dat bine în pozele de la nuntă, dar apoi i s-au urcat fumurile la cap şi-a cam apucat pe căi greşite: crezându-se un "scorburător" al lui Casanova pe Valea Argeşului, amantezul amator a fost prins de consoartă - cică - în exerciţiul funcţiunii, pe când se chinuia să-şi satisfacă partenera consensuală. Bârfele zic că nu prea reuşea, săracul, pentru că termina acţiunea de la încălzire, fiind poate predestinat să facă hemoroizi pe banca rezervelor sentimentale ale damelor. Mărturiile fiicelor Evei care i-ar fi cedat avansurilor merg spre ideea că ar fi dat şi-acolo rateuri ca-n vorbirea-i bâlbâită pricinuită de patinarea limbii pe creasta montană venusiană... Nu vă mai spun ce-au păţit amorezii din partea nevestei şi a soacrei, deoarece povestea savuroasă n-a fost uitată nici acum de cârcotaşi. Care susţin că lui Guliţă i s-ar fi plătit cu vârf şi-ndesat coarnele pe care i le plantase soţiei. Căreia i-a apucat însă frica atât de tare, încât a intrat sub regia papucului! Iepuraş din fire, ca să-i intre-n graţii, o gratulează în ultimul timp cu numele de alint "Guriţă", prin care rânzosul de el - cu voie sau fără voie - ne poate trimite pe căi păcătoase, pidosnice. Dar tot varză rămâne, fie şi pentru că "şăfei" casei lui nu-i place leguma asta, tot aşa cum lui îi pică la fel de greu la burtică ciorba de zarzavat, ca şi fructele de mare!
Viaţa i-a fost sinusoidală, cu urcuşuri şi coborâşuri, dar când i-a fost mai greu, l-au scos din mizerie oameni cu suflet mare, milos, ce l-au adus pe linia de plutire. Pe care mai apoi i-a dat dracului, că' floarea recunoştinţei nu creşte şi nici nu "puiază" în grădina lui Guliţă! Adevărata salvare i-a venit însă din politică, unde s-a trezit teleportat în urmă cu vreo douăzeci de ani, având importanta misiune de a aduce cu maşina personală minoritarii comunei ca să-l voteze pe Iliescu. Culmea: când intrau în secţii, pasagerii plimbaţi moca se interesau unde e poziţionat pe listă "Vagim"!... Dar asta nu i-a afectat ascensiunea, căci părea a fi sluga perfectă a "şăfilor", care n-au bănuit vreodată că ar fi fost capabil să muşte mâinile ce l-au hrănit. Iar când au dovedit-o, era prea târziu, căci narcisistul lenevos şi nesimţit prinsese destul cheag pentru a le scuipa multor binefăcători seminţe-n cap sau să-i scuipe-n bot! Atunci când partidul a avut nevoie de un cascador, el a fost preferatul, uitându-i-se toate păcatele, deoarece se considera că, nefiind prea mobilat în nordul fiinţei sale, va putea fi zburat oricând. Ca primar a trăit din proiectele altora, dar fără să finalizeze mare lucru, căci procentul realizărilor în slujba comunităţii rămâne nesemnificativ. Şi poate este nemeritată porecla de "Rambo al chefurilor", fiind mai potrivită cea de Neterminatu' sau de Komission. Guliţă şi-a trecut ca reuşită personală faptul că s-a făcut - la o vreme - indispensabil puternicilor zilei. Care l-au acceptat aşa cum era, cu devierile comportamentale, cu apetenţa harpagonică pentru acumularea de avere personală pe baza banilor publici, într-un cuvânt - cu tot, pentru că era de-al lor! Numai că s-ar zice că au obosit şi ei să tot contabilizeze plângerile la adresa lui Guliţă. Asta cu atât mai mult cu cât în ultimul timp este evident că a ajuns să fie săpat de cei din jur, plătindu-i-se cu aceeaşi monedă, fără teamă de afuriseniile popeşti. Altfel nu se explică acele înregistrări de la care a pornit ultimul scandal. Ceea ce este dur pentru el este faptul că acestea nu puteau fi făcute decât de apropiaţi - colegi de serviciu ori membri ai cercului său de intimi.
Că-l vor scos în factor prim colegii de partid ori alţii ce-i vânează locul, se va vedea la timpul potrivit. În folosul cui îi subminează poziţia, nu mai contează, dacă alegătorii vor decide la localele de anul viitor că şi-a făcut plinul şi că ar fi cazul să plece de la primărie, ca să nu ajungă să i se trimită peste zid prăjituri cu praştia. Asta dacă se vor dovedi acuzaţiile ce i se aduc. Iar dacă nu, rămâne cum a stabilit Caragiale: "Curat-murdar, coane!..."

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It