EDITORIAL AMOS NEWS - Meleşcanu, un monument de unt

Ura şi iar ura! Statul paralel care nu există a triumfat din nou! Nu se vede, nu se aude, dar funcţionează la greu. Dă roade numai pentru cei interesaţi. Pentru popor nu dă nici lapte. Numai apă chioară! Teodor Meleşcanu a devenit al doilea om în stat. Dacă preşedintele este anesteziat pentru o măsea şi rămâne aşa mai mult decât trebuie, Meleşcanu devine un fel de preşedinte. Şi, astfel, poate zice că a făcut de toate. Eu spun că şi unele treburi murdare ale statului paralel. Şi ministru, şi agent, şi director SIE, şi diplomat, şi şef la apărare, şi diriguitor la Justiţie. Doar nu vreţi să pretindă că a fost şi înger? A fost tot ce a avut nevoie statul român, trecând pe lângă toate ca o umbră, fără să supere pe cineva, fără să lase vreo urmă că a contribuit la dărâmarea cuiva.
Teodor Meleşcanu pare un norocos fericit. Ai zice că a schiat toată viaţa pe un munte cu unt şi, când a ajuns la poalele pantei, şi-a mai pus o felie peste care şi-a turnat tacticos nişte miere. Şi când a terminat de înfulecat bunătatea (răii spun că nu îşi făcea micul dejun decât cu împuţiciunea aia de caviar?!?), s-a trezit iar pe coama muntelui de unt. Opţii, cristianele şi plugurile politicianului Meleşcanu au fost întotdeauna dulci, de parcă le-ar fi executat o umbră. Despre Teodor Meleşcanu un alt abonat al Externelor, Titus Corlăţeanu, pesedist de bază, avea să declare cu o seară înaintea votului din Senat că este "diplomatul desăvârşit".
Culmea este că, în sensul dâmboviţean al termenului, chiar este adevărat şi nici nu-i aşa dificil să fie adevărat într-o ţară lipsită de politică externă. Şi unde, la orice problemă, ţi se răspunde cu o minunată tăvăleală într-un unt moale al propoziţiilor care nu spun nimic. Încercaţi să reproduceţi o singură acuzaţie formulată de Teodor Meleşcanu în calitate de orice pe unde a fost. Nu veţi reuşi, pentru că Teodor Meleşcanu n-a scăpat niciuna! A scăldat-o mereu, a schiat pe untul ambiguităţilor diplomatice, a lăsat o poartă deschisă chiar şi spre cel mai cumplit adversar, fiind convins că lucrurile se mai schimbă şi mâine hazardul îi va aduce o nouă oportunitate.
Imginaţi-vă că acest comportament politicos, dar indefinit, i-a adus câştig de cauză şi în anii comunismului. Şi, atunci, a vorbit la fel de mult pe piaţa untului diplomatic şi nu a spus nimic, cooperând discret cu toate mecansimele statului. Numai Mircea Răceanu l-a acuzat deschis de colaborare cu Securitatea, el fiind cel care a şi văzut documente care probau boala asta.
Dar să ne mai punem o întrebare: cum vă imaginaţi că Traian Băsescu l-a promovat pe Teodor Meleşcanu în fruntea serviciului român de spionaj, dacă Meleşcanu ar fi fost un zero în materie şi un adversar al Securităţii? E ca şi cum, din aceleaşi raţiuni de nulitate în raporturile cu Securitatea, l-ar fi luat şi pe George Maior să-l promoveze pentru a declanşa curăţenia morală în SRI. Şi pe Florian Coldea şi pe Laura Codruţa Kovesi să întregească echipa menită a conduce măturatul în România. Nu se vede, nu se aude, nu se probează, dar statul paralel e ca apa. Intră prin toate crăpăturile şi slăbiciunile şi ajunge la temelia României. De dat un răspuns în gând la următoarea întrebare: cu ce consecinţe?...

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It