EDITORIAL AMOS NEWS - Tărăboi peste tărăboi

Neînţelegerile dintre PSD şi ALDE sunt, mai degrabă, "de probăleală". Fiecare încearcă să găsească o soluţie de pe urma căreia să nu-şi rupă gâtul. Ba, dacă s-ar putea, să mai şi recupereze câte ceva din ce-au pierdut. Ambele partide se află într-o situaţie dificilă. Dacă nu remontează, s-au ars! Dacă recuperează, trebuie să o facă pe cont propriu. Ploaia de declaraţii contradictorii nu înseamnă război. Ea trădează, mai degrabă, nehotărârea celor două grupări de a opta pentru o soluţie sau alta. Cel mai prost din toată această hârâială a ieşit ministrul Finanţelor, Orlando Teodorovici. Îndrăgostit de camere şi de microfoane, acesta iese mereu la rampă cu tot felul de anunţuri şi de cugetări de care se alege praful. Ba că impozitează pensiile speciale, ba că reduce cheltuielile, ba că are bani şi măreşte salariile celor de la Ministerul Finanţelor. Să nu uităm că Teodorovici era unul dintre cei convinşi că va candida la alegerile prezidenţiale (deşi omul nu trădase vreo idee majoră care să-l mâne spre o asemenea demnitate). Şi, peste noapte, pitorescul ministru (fiecare foloseşte ce adjectiv vrea) şi-a înghiţit cuvintele şi şi-a şters buzele ca iepuraşul care îşi trece lăbuţele peste botic după ce l-a înjurat pe elefant. Or, un om care o schimbă ca la apăsatul unui întrerupător când este vorba despre cea mai importantă demnitate a ţării şi nu dă vreun semn că a avut o idee sau un proiect, renunţă la fel de uşor la toate promisiunile şi declaraţiile sale publice. Nu mai rămâne însă decât una pe care n-a lămurit-o şi n-a convins nici populaţia, în ciuda glumiţelor pe care le spune. Are Guvernul bani cu care să acopere nevoile şi promisiunile guvernării sau îngroapă ţara în datorii şi se pregăteşte să cânte un "Foaie verde de dai n-ai..."?
În ceea ce priveşte partea de tărăboi asumată de Victor Ponta, ar trebui să trecem mai departe. Dacă guvernarea României mai încearcă să se redreseze cu sprijinul acestui cârtitor acoperit, putem zice că mai degrabă încearcă să câştige la Loto Prono. Şi, pentru ca ţara să nu rămână blocată în Dosarul "Caracal", şi pentru ca nu care cumva scandalul să se lipească de un partid sau de preşedinte sau să ajungă şi pe sema binomului, cea mai pavoazată dintre liberali, Raluca Turcan, a găsit de cuviinţă să iasă la rampă cu aceeaşi idee patriotică pe care o vântură toţi acoperiţii şi subordonaţii. Să fie convocată o şedinţă specială a Parlamentului care să îngroape nişte acte normative şi nişte proiecte, dar, mai ales, să adopte "Desfiinţarea Secţiei Speciale de Investigare a Magistraţilor. Această secţie este doar un mijloc politic prin care actuala coaliţie de guvernare încearcă să politizeze şi să subjuge justiţia, afectând astfel independenţa actului de justiţie".
Mă simt obligat să le atrag atenţia celor care ar putea fi interesaţi de cotloanele acestei insistenţe care ascunde de fapt o mare ticăloşie. Klaus Iohannis, Traian Băsescu şi toată gaşca protejată de DNA, plus SRI, se tem de moarte că pierd controlul asupra instrumentului de tortură construit de Traian Băsescu-Maior-Coldea-Kovesi şi încă vreo câţiva de prin preajmă. Cu Secţia Specială funcţionând dincolo de comanda lor, toate abuzurile din Justiţie se duc pe copcă. Pot fi cercetate şi deferite CSM-ului şi judecăţii. Judecătorii şi procurorii (mai ales!) sunt obligaţi să respecte legea şi să rămână în pătrăţica profesiei lor.
De ce face PNL-ul un program din protejarea exagerată a magistraţilor? De ce liberalii visează la procurori şi judecători de tip comunist? De ce înfruntă PNL-ul insistenţa cu care populaţia României susţine ca şi magistraţii să plătească pentru greşelile şi abuzurile lor? Cu siguranţă pentru a rămâne de partea binomului şi pentru a nu fi ţinta unor investigaţii legate de abuzuri şi de corupţie. Un Iohannis cu dosare penale pe mâna unor procurori speriaţi de SSIM nu mai este nici puternic şi nici arogant. Altfel va fi judecat un ministru sau un consilier prezidenţial sau un general SRI de un judecător care ştie că poate da socoteală. Iar decontul abuzului, al prostiei sau al partizanatului, nu înseamnă atac la statul de drept (cum zice PNL-ul din răsputeri), ci mai degrabă un prim atac la statul mafiot.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It