EDITORIAL AMOS NEWS - Remaniere de complezenţă

Nu cred că o remaniere în guvernul Dăncilă, mică sau mare, mai poate schimba ceva esenţial în percepţia guvernului PSD-ALDE. Lucrurile nu stau strălucit, dar nici catastrofal. În ciuda tărăboiului cu accente disperate comis de liberali, lucrurile merg mai departe. Încă mai sunt necesare date despre situaţia financiară a guvernării, încă mai avem nevoie de gafe sau de succese pentru a ne alarma sau pentru a ne îndrepta într-o direcţie sau alta. Şi, cu toate acestea, o remaniere s-a produs. Ea este mai degrabă rezultatul înlocuirii unor oameni percepuţi ca hiperdevotaţi lui Liviu Dragnea decât ca eşecuri de eficienţă în guvernare. Cel puţin aşa pare, deşi, dacă ne mai învârtim în jurul cazurilor Teodor Meleşcanu şi Carmen Dan, descoperim că explicaţiile sunt cam de altă natură decât simpla prestaţie guvernamentală.
Să luăm cazul lui Teodor Meleşcanu. Tot proletariatul digital vrea să-l scoată pe Meleşcanu drept ţap ispăşitor al aglomeraţiei de la alegerile europarlamentare. De când Serviciile Secrete înfierbântă populaţia Românei pe internet, de atunci durează acest asalt şi această mobilizare în preajma câtorva ambasade. Să nu uităm, prima mare jonglerie cu voturi la o ambasadă s-a petrecut în iarna lui 2004, la Paris, cu sute de oameni pe secundă şi cu Teodor Baconschi pe post de ambasador, mai apoi promovat de Traian Băsescu pe diverse posturi de complezenţă. Tehnica de stârnit alegători şi de acoperit mişmaşuri electorale a continuat şi la alegerea lui Klaus Iohannis şi la alegerile parlamentare şi la cele europarlamentarele din acest an. Dar mai abilă şi mai bine "organizată"! Aglomeraţia de la unele ambasade şi consulate a fost bună de pretext. La o adică, ar fi putut deveni chiar pretext pentru un tărăboi legat de demisia guvernului. Şi totuşi, mulţumiţi de rezultate, băieţii au redus anvergura scandalului, mulţumindu-se cu căutarea unui vinovat de serviciu. Aşa a fost scos la rampă ministrul Teodor Meleşcanu. Ce vină are Meleşcanu în legătură cu "umilirea" unor compatrioţi înghesuiţi la secţiile de votare? După părerea trompeţilor, vina ministrului este totală. După părerea mea, nu este niciuna! Nici ghicitor în stele să fi fost Teodor Meleşcanu şi tot n-ar fi aflat unde se duc românii să voteze, mai ales că nicio prevedere legală nu le impune să se înscrie undeva. De ce trebuia scos Meleşcanu? Ei bine, asta este o întrebare.
Politica externă a României a suferit nenumărate eşecuri. De la ratarea locului în Consiliul de Securitate până la mult promisa de Klaus Iohannis funcţie în noua structură a Comisiei Europene pentru ţările din Est, toate s-au făcut praf. De ce este politica externă a României într-o situaţie atât de tristă? Cauzele sunt multiple. Una dintre ele vine de la faptul că preşedintele României n-o pricepe şi n-o gustă. Ca atare, în tot mandatul său somnolent n-a avut timp să schimbe câteva vorbe cu ministrul de Externe decât pe fugă sau în situaţii de politeţe. Ocupat "până peste cap", preşedintele Iohannis a evitat să comunice cu Teodor Meleşcanu. Nu i-o fi plăcut, nu ştia ce să-i spună, nu avea timp sau se mulţumea cu ce înţelegea de la Deutsche Welle, Dumnezeu ştie! Probabil că preşedintele a aflat că desemnarea lui Teodor Meleşcanu a fost opera PSD şi a lui Liviu Dragnea sau a SRI, nu a lui Tăriceanu şi ALDE, pe al cărui post a şi venit la Externe.
Debarcarea lui Teodor Meleşcanu arată ca un gest de complezenţă făcut lui Klaus Iohannis şi mai puţin ca o tentativă de revigorare a politicii noastre externe. Ca să o revigoreze sunt necesare şi premise de înţelegere. Or, după toate datele noastre, la Cotroceni nu se prea întîmplă asemenea desluşiri.
De ce a zburat Carmen Dan? Sigur nu era un om potrivit pentru Ministrrul de Interne. Figura ei de păpuşă se potrivea cu generalii ca trandafirul pe şenilă. Nici profesional, nici psihologic şi nici moral. Este cea mai inexplicabilă alegere a Liviu Dragnea. Şi cu toate acestea, Carmen Dan, aşa domnişoară cum a fost, aşa străină de poliţie nu poate fi socotită o catastrofă. A trecut cu bine testul violenţelor din 10 august 2018, când zăltaţii şi zănaticii reuniţi în Piaţa Victoriei şi-au propus ocuparea Guvernului şi declanşarea alegerilor anticipate. Multă lume nevinovată a avut atunci de suferit, dar şi marea manevră de răsturnare a guvernului s-a mai ascuns în spatele câtorva sute de diasporeni convinşi că a venit vremea lor şi a serviciilor care îi păpuşau.
Din acest punct de vedere, în ciuda unor excese, Ministerul de Interne a trecut cu bine prin bumbăceala din Piaţa Victoriei. Nici PSD-ul şi nici Carmen Dan n-au izbutit să o dezgroape şi să o prezinte populaţiei în toată monstruozitatea ei, ea (bumbăceala) rămânând în istoria incidentelor provocate cu bună ştiinţă ca fiind încă un lup mâncat de oaie, ca o înscenare măiastră, cum au fost şi accidentul de la Colectiv şi înghesuiala de la consulate şi ambasade, organizată la alegerea lui Klaus Iohannis sau la europarlamentarele de pe urmă. Carmen Dan şi Teodor Meleşcanu sunt două cedări de complezenţă ale PSD şi nimic mai mult!

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It