LA ŢINTĂ: "Foaie verde-autostradă...
... sunteţi proşti făcuţi grămadă!" Cam aşa par să ne considere guvernanţii. Ioan Rus şi Victor Ponta ne promit, în continuare, sute, dacă nu mii de kilometri de autostrăzi şi drumuri rapide. Condiţiile pe care le pun: 1. să rămână dumnealor cu actuala echipă de conducere "la butoane"; 2. să se încheie un pact naţional pentru autostrăzi, pentru un deceniu, prin care să i se asigure sprijin politic total. Totodată, s-a specificat că prioritară rămâne comunicaţia Comarnic-Braşov. Adică Valea Prahovei, unde şi-au tras feude baronii democraţiei originale, caricatura nereuşită de perestroika impusă de papaşa Iliescu nu cu cnutul şi naganul, ci cu zâmbetul acela de o perfidie cinică fără seamăn. Şi guvernată de legile nescrise ale unui fanariotism anacronic şi pervers, respectate mai ceva ca decalogul creştin, în care totul se subordonează banului murdar, mitomaniei şi tradiţiei trimiterii la origine a mulţimilor tratate ca mase amorfe de robi moderni. Aceasta a fost politica socială promovată până la sufocare în structurile de stat, dar şi în cele particulare.
Despre Coridorul IV Paneuropean sau despre segmentul de autostradă Piteşti-Sibiu, care ar întregi calea dintre frontiera de vest şi Marea Neagră s-a pomenit tangenţial, pe ton de şuetă de cafenea. Şi asta în ciuda faptului că are poate cea mai veche finanţare din partea UE. Pe boierii cu pretenţii mesianice sau cel puţin de samodîrjeţi (neatârnaţi) de la Palatul Victoria, ca şi pe înaintaşii lor, îi doare fix în cardan de ce vrea Europa. Nu le pasă nici cât negru sub unghie care sunt nevoile poporenilor pe care îi sufocă prin taxe şi impozite. Oricât de mulţi ar fi ăia, îi consideră proşti buni de exploatat, nimic altceva. Pentru ei merită respect numai băieţii din gaşcă, a căror valoare e dată de nivelurile şpăgilor încasate din contractele oneroase obţinute pe căi pidosnice de la statul jefuit şi prin privatizări dubioase sau reconstituirea unor drepturi de proprietate de cele mai multe ori discutabile, câtă vreme destule fac obiectul cercetărilor penale în dosare cu nume grele, până mai ieri. Guvernanţii par loviţi de orbul găinilor sau cu leuca-n capetele ălea seci, cât timp nu realizează că fără autostrada Piteşti-Sibiu am putea pierde Dacia-Renault, unul dintre cei mai mari plătitori de taxe şi impozite la bugetul statului. Idiot ar fi cel care i-ar crede proşti şi n-ar bănui măcar adevăratul motiv. Iar noi, domnilor şmecheri, numai veniţi cu pluta nu ne mai permitem să fim!
Mai toţi şefii şi şefuţii ajunşi temporar stăpâni la Palatul Cotroceni sau la Palatul Victoria ne-au sugerat că ei sunt statul sau cel puţin buricul pământului. Toţi au cerut cu insistenţă pacte subordonate unor interese naţionale reale, dar în spate s-a dovedit că era cu totul altceva. Chiar şi Mircea Geoană, deşi exclus din PSD, vorbeşte ca şi cum i-ar fi luat deja locul lui Ponta şi spune fără reţineri că-şi doreşte un pact cu PNL până în 2020, ca să conducă împreună România. Astfel devine limpede faptul că se urmăreşte obţinerea unor poliţe în alb pentru asigurarea supravieţuirii unui sistem corupt, în afara căruia dumnezeii politicii de azi n-ar mai exista nici ca profeţi mincinoşi.
Asemenea practici semnala şi Eminescu - de la a cărui naştere se împlinesc astăzi 165 ani - în presa sfârşitului de secol XIX. S-a schimbat ceva între timp?... Nu, Doamne fereşte: "Toate-s vechi, lumea-i cum este şi ca dânsa suntem noi!" Cu o corecţie imperios necesară, totuşi: noi, ăştia pe care ei - cei cu pâinea şi cuţitul în mână - ne-au tratat de muhaiele, am făcut ochi şi ne-am orientat corect în 16 noiembrie anul trecut. Se-aude, Herr Johannis, sau trebuie să ne adresăm direct lui Mister Obama, la White House?...
la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!