LA ŢINTĂ: Je ne suis pas Charlie!

Din respect faţă de ziariştii francezi asasinaţi la Paris, afirm cu toată responsabilitatea: Nu sunt Charlie! Nu voi comenta cauzele care au dus la gestul iresponsabil al unor indivizi ticăloşiţi. Şi nici faptul că s-a întrecut măsura cu acele caricaturi, care au generat o reacţie supradimensionată. Dar voi susţine mereu că nu există religie care să propovăduiască ura fără limite şi apărarea simbolurilor sfinte cu armele. Şi nici uciderea cu sânge rece a cuiva. Din câte ştiu eu, Coranul este o religie care are închinători ce cred în puterea cuvântului şi pildei morale. Setea de putere a unor falşi profeţi a promovat ideea jihadului sângeros. Cei doi fraţi de origine algeriană care au comis masacrul din centrul Parisului erau orfani. Am înţeles că au fost crescuţi cât se poate de prost de un imam fanatic, care i-a transformat în uneltele oarbe ale urii sale. Rezultatul este cumplit, de-acum se ştie şi nu se mai poate trece uşor peste el.

Franţa, în mod tradiţional, a fost ţara tuturor libertăţilor şi pentru asta a ajuns să plătească un scump tribut al morţilor gratuite acum, în mileniul trei. De astfel de libertăţi se bucură şi închinători ai lui Allah şi Mahomed din Hexagon care, acum, nevinovaţi fiind, riscă să plătească pentru faptele unor nebuni. În cele trei zile de teroare de săptămâna trecută, s-au înregistrat atacuri ale creştinilor asupra unor moschei. Acei oameni terorizaţi de impotenţa autorităţilor de a pune mâna pe asasini, au încercat să-şi facă singuri dreptate. Şi asta din frică, nu din vitejie! Ceea ce, să recunoaştem, nu este normal. M-am crucit când am văzut că forţele de siguranţă au fost lăudate după ce au reuşit să-i omoare, la rândul lor, pe terorişti. S-a uitat parcă faptul că a durat prea mult până când au dat de asasinii pe care, unii deja i-au aureolat cu titlul de martiri ai Islamului. Concluzia ar fi aceea că şi un sistem de siguranţă cotat printre cele mai performante din lume, cum era considerat cel francez, poate avea breşe, prompt speculate de terorişti. Iar slăbiciunile acestuia i-au încurajat pe alţi fanatici să-i imite pe ucigaşii din Paris. 

Este limpede acum că lumea civilizată trebuie să declare război total terorismului de orice fel, care trebuie scos în afara tuturor legilor omeneşti. Forţele de ordine franceze au demonstrat clar care ar fi calea de urmat pentru a potoli ardoarea teroriştilor: execuţia cu aceeaşi lipsă de milă pe care au dovedit-o faţă de victimele lor! Aşa s-a procedat acum câţiva ani la Moscova cu cecenii şi lucrurile s-au liniştit. N-am fost şi sper să nu devin un susţinător al violenţei, dar cred că nu merită să-ţi baţi capul sau gura cu troglodiţi care nu sunt sensibili decât la argumentul parului. "Cine trage sabia, de sabie va pieri!" Truismul acestei învăţături străvechi nu mai trebuie demonstrat, atunci când lumea întreagă stă pe un tron de dinamită, iar mii de fanatici abrutizaţi sunt gata fie să aprindă fitilele, fie să apese butoanele. Iar când ura îmbracă veşminte religioase, e semn că am ajuns cu toţii pe marginea prăpastiei. Situaţiile extreme impun adoptarea de măsuri extreme. Se ştie cine ameninţă acum pacea lumii cu terorismul, sunt cunoscute centrele lor de putere, taberele de antrenament, ca şi liderii religioşi sau laici dispuşi să facă tâmpenii. 

N-am să le spun eu puternicilor lumii cum să stârpească asemenea porniri. Oricum, nu cu marşuri de solidaritate la Paris sau aiurea. În condiţiile în care şeful MI 5 britanic avertizează că vom cunoaşte o recrudescenţă a terorismului în perioada următoare, fanaticii islamişti puteau considera manifestarea de ieri drept o provocare ca să lovească din nou, la vârf. Preşedintele Franţei, Francois Hollande şi alte VIP-uri precum David Cameron, Angela Merkel şi mulţi alţi şefi de state şi de guverne din Europa, printre care şi Klaus Iohannis, puteau deveni ţinte pentru terorişti. Cât va folosi lumii defilarea cu pancarte pe care era scris "Je suis Charlie" sau miilor de morţi ucişi recent de terorişti într-o regiune a Nigeriei (despre care nu s-a vorbit mare lucru în aceste zile, pentru că Parisul era mai important cu cei 17 sau 20 de morţi ai lui) sau sutelor de copii omorâţi la Peshawar, în Pakistan, mi-e greu să mă pronunţ. Eu aş prefera o demonstraţie de solidaritate a forţelor antiteroriste, care să le îngheţe sângele în vene celor ce visează să întoarcă lumea noastră la copilăria civilizaţiei. Şi asta pentru a dispărea pentru totdeauna posibilitatea repetării unor nenorociri de genul celei care a generat această lozincă patetică, din care unii - cu siguranţă - vor încerca să tragă foloase fără pic de jenă. Mai presus de orice, să nu uităm un adevăr fundamental: terorismul nu are nici naţionalitate, nici religie!...

 

Pin It