Editorial LA ŢINTĂ - Cum i-ar fi judecat Urmuz?...
Asta a fost una din întrebările la care n-am găsit răspuns azi. De ce azi?... Simplu: pentru că a fost ziua în care comunitatea locală l-a recuperat pe cel mai important scriitor ridicat din urbea noastră! Dar care n-a fost şi nu este un profet în satul lui. Dovadă este faptul că la Curtea de Argeş sunt o sumedenie de străzi care poartă nume de flori şi alte chestii, dar nu şi pe cel al lui Urmuz. Graţie acad. Gheorghe Păun, memoriei sale i s-a adus o reparaţie târzie: s-a montat o plăcuţă din bronz cu efigia lui Urmuz pe zidul unei construcţii ridicate aproximativ pe locul unde la 17 martie 1883 se năştea Demetru Dem. Demetrescu-Buzău. Dacă rosteşti acest nume într-un grup de concitadini, nu ştiu câţi dintre ei au habar despre cine ar fi vorba. Dar din politeţe sau din snobism se vor preface că le este familiar, încercând să-şi mascheze neştiinţa prin banalizare. Fără dorinţa de a-i critica, numărul celor care ştiu ce-a spus despre el Eugen Ionescu sau Ionesco, numele franţuzesc al compatriotului care a dat lumii teatrul absurdului, tinde către zero. Şi asta din motive ce ţin în primul rând de instinctul de conservare într-o ţară în care poţi fi fericit că ai prins ziua de azi şi, deopotrivă, îngrozit de cea de mâine. Politicienii care ne "fac" ca la balamuc se prăpădesc de grija noastră doar în campaniile electorale sau au în cap doar nevoia de a ne păcăli, ca să le dăm din nou voturile ce le-ar permite să huzurească pe spinările noastre cocoşate de griji, de nevoi şi de spaima zilei de mâine.
Eugen Ionescu spunea despre Urmuz că ar fi fost "premergător al revoltei literare universale". Nu ştiu ce-ar fi zis concitadinul Demetru Dem. Demetrescu-Buzău despre noi. Cinstit vorbind, mi-e teamă şi să-mi închipui, pentru că e greu de acceptat că poţi înghiţi la nesfârşit mizerii şi nedreptăţi, împăcându-te fatalist cu toate hoţiile, minciunile şi măgăriile pe care le fac cei puternici cu noi. Care au destul cinism pentru a ne replica - ca în "Moromeţii" lui Marin Preda - "Păi vezi că eşti prost!...". Şi cei mai mulţi dintre noi ne facem mici, ca să ne apărăm liniştea aia nenorocită, bălăcindu-ne în fierea frustrărilor şi cel mult făcând bilanţul sfinţilor din calendarele creştine.
Adevărul este că trăim într-o ţară care a căpătat valenţe urmuziene prin absurdul ce ne terorizează pur şi simplu. Şi tocmai de aceea mă întreb cum i-ar fi judecat Urmuz pe liderii noştri politici. N-am să fac aici şi acum un inventar cu ultimele aberaţii comise de personaje care aspiră la statutul de personalităţi predestinate să ne conducă. Nici n-o să mă întreb de ce noi, ăştia, categoria ghinioniştilor ce trăiesc de azi pe mâine, n-avem conturi de milioane de euro alimentate din "muncă cinstită". Şi am să tac mâlc, deoarece ar trebui să ne fie ruşine pentru că - la o adică - dac-am călca pe bec, Fiscul n-ar avea pe ce să ne pună sechestre asiguratorii! Cum să mai poţi să conteşti categorisirea de prost dacă nu te-ai învrednicit ca după zeci de ani de muncă să-l laşi pe amărâtul de hoţ ce-ţi sparge casa ori pe tâlharul la drumul mare să moară de foame?...
Gata, închei aici, ca să nu mă apuce toate durerile, ca să fiu şi eu în rândul lumii bune. Adică să mă dau şi eu un pui de Iohannis atât de scârbit de lehamite încât să-i apuce somnul pe ascultători între cuvinte ori s-o dau în vreo hernie de disc, ca Dragnea. Oare dumnealui n-o fi auzit că s-au inventat stick-urile şi muzica ori înregistrările se pot păstra şi pe ele?... Dac-aş fi în locul numiţilor, aş da ordin să se caute vreun aşezământ de sănătate din România care să le facă amărâţilor de bugetari măcar analize "moca", dacă nu RMN-uri. Dar cum nu sunt, mi-aş dori să fim cu toţii sănătoşi şi s-auzim şi câte ceva de bine, dar nu în zăngănit de cătuşe!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
