Editorial LA ŢINTĂ - Pentru unii contează doar adevărul care-i avantajează!...
Ştiam acest lucru care se identifică strict cu micimea sufletească a unora sau a altora. Dar m-am întristat încă o dată când am dovedit că sunt încă destui cei care preferă să lupte pentru a promova minciunile ce-i avantajează. Haideţi s-o luăm metodic. ARGEŞ EXPRES este, probabil, un caz rar de publicaţie care promovează bunele rezultate obţinute de elevi la olimpiade şi concursuri şcolare ori la sesiunile de examene. Şi nu de ieri, de azi, ci dintotdeauna!... Iar asta pentru că potrivit politicii editoriale promovate consecvent, în redacţia noastră s-a considerat imperios necesar să scoatem în evidenţă eforturile depuse de şcolarii merituoşi care nu se simt umiliţi să pună mâna pe carte şi nu pe bunul altuia, ori să comită alte fapte care să-i împingă în mahalalele vieţii. De fiecare dată, cel puţin subsemnatul a căutat să nu uite nici meritele familiei sau ale dascălilor care-i pregătesc pe cei ce mâine vor trebui să preia frâiele conducerii societăţii. Dar am insistat mereu ca vedetele să fie elevii, nu profesorii care - la urma urmei - sunt plătiţi destul de bine pentru a-i pregăti. Asta ca să nu mai pomenesc despre faptul că unii folosesc catedra şi sala de clasă de la şcoală drept armă pe terenul de racolare pentru meditaţii! Iar faptul că Ministerul Educaţiei a dat publicităţii nişte interdicţii în acest sens pentru cadrele didactice din subordine se constituie într-o dovadă irefutabilă a existenţei acestui fenomen al pregătirii "particulare", care a evoluat dintr-un moft în modă ş.a.m.d. Personal mă întreb câţi dintre meditatorii de top din zona Curtea de Argeş sunt înregistraţi la Fisc cu asemenea activităţi şi mai ales câţi plătesc taxele şi impozitele legale. Pentru că dacă n-o fac, fapta este definită drept evaziune fiscală, iar cei ce închid ochii, mai ales dacă sunt salarizaţi de autorităţile fiscale, pot fi acuzaţi de complicitate şi favorizare a infractorilor.
Recent l-am auzit pe un consilier municipal spunând unor cetăţeni, în public, că dacă vor auzi vreodată un cadru didactic plângându-se că este prost plătit, "să-l scuipe-n bot", căci d-na Lia Olguţa Vasilescu a avut grijă de ei mai ceva ca de odoare şi le-a mărit salariile ceva de speriat, încât dumnealui - care avea o funcţie de răspundere managerială - se simţea umilit când se uita la fluturaşul său lunar şi-l compara cu cel al unui dascăl. Eu i-am dat crezare pe jumătate, şi asta nu neapărat pentru că mă gândeam că tipul aberează în sensul că avea un salariu frumuşel comparativ cu volumul de muncă depus pentru semnarea statului de plată. Din fericire, atunci mi-am reprimat nevoia de a-i compara fluturaşul lui de salariu cu al meu, pentru că altfel poate m-aş fi simţit îndemnat să pun mâna pe par... Dar, pe de altă parte, i-am dat şi dreptate, deoarece toţi ştim cazul unui individ care a făcut cică "din muncă cinstită" bani pentru nu ştiu câte case, dar care - chipurile! - nu-şi mai amintea cât lua pentru o oră de meditaţie la Fizică, ştiinţă care va să zică exactă. N-am mers atunci cu scormonitul în trecut mai adânc ca să ajung la alţi profesoraşi care ajunseseră nişte donjuani de ţară, preferând să-mi aduc aminte de profesorii mei, care ne chemau la meditaţii "moca", pentru consolidarea cunoştinţelor foarte serioase predate în orele de curs, nu în cele prestate - ca acum - în particular şi pe bani grei. Acei dascăli minunaţi ar fi meritat să li se publice numele în ziar, pentru că au făcut oameni din majoritatea elevilor lor şi n-au pretins de la ei cine ştie ce.
Acum, vă spun cu toată responsabilitatea, că încă mai avem de luptat cu mentalităţile unor vânători de citări prin ziare care se dau de ceasul morţii să puncteze pentru grade profesionale şi alte avantaje materiale. Unii sunt de-a dreptul penibili când după cine ştie ce acţiune şcolară reuşită se nominalizează pe ei şi pe ai lor, până la femeia de serviciu, omiţându-i pe elevi. Şi se simt jigniţi de moarte atunci când le cerem să ne dea numele elevilor în primul rând, de parcă ar încerca să ne convingă că acei copii nu reprezintă ceva fără ei.
Revenind la subiect, am fost de-a dreptul dezamăgit de reacţiile stârnite de un material publicat în ziarul nostru, în care puneam întrebări deranjante pentru cadrele didactice ce predau Informatica la C.N.V.V. Rezultatele obţinute la ultimul concurs au fost dezastruoase şi calificativul acesta le-a picat prost celor ce s-au simţit cu musca pe căciulă. Care şi-au pus prietenii şi elevii sau pe cine au putut să reacţioneze dur pe internet, cu nişte comentarii acide la adresa noastră. Acuzaţia cum că materialul ar fi fost tendenţios este fără acoperire, atâta timp cât nu îndrăzneşte cineva să conteste rezultatele publicate, care nu sunt nici pe departe de laudă. Asta ca să nu mai spun că tot săptămâna trecută am publicat un material cu rezultate bune obţinute de instituţia şcolară în cauză. Acela a mers la sufletul laşilor care-i îndeamnă pe apropiaţi să facă scandal din cine ştie ce cafenele postând ce le trece prin cap. Adevărul dovedit de acele rezultate este unul singur, care arată că profesorii ce i-au trimis pe acei elevi nepregătiţi într-o competiţie, nu prea au ce căuta pe la C.N.V.V. Şi este clar că nu-i avantajează pe pescuitorii ăştia prin nisip, care încurcă paşii de dans şi cred că nu e o problemă dacă-i folosesc pe cei de la "Brâu" sau "Braşoveanca" pe scena de la "Lacul lebedelor". Iar dacă judecăm prin prisma acelei vorbe din bătrâni potrivit căreia învăţăceii au datoria să-şi întreacă maeştrii, ceea ce au făcut comentatorii ăştia neinspiraţi de pe internet îi declasifică total mai ales pe cei ce i-au îndemnat să comită asemenea gafe. Ruşine să le fie!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
