Editorial LA ŢINTĂ: Democraţia - răul necesar al unui sistem, totuşi, imperfect

Pe măsură ce mi se adună anii în cârcă, mă simt tot mai atras de cel care a fost "filozoful ţăran", Petre Ţuţea. Şi asta pentru că am constatat că gândirea lui îşi trage seva din pământul sfinţit cu sudoare şi sânge de strămoşi, ce ne-au lăsat moştenire un veritabil tezaur. Şi nu mă refer strict la bogăţiile solului şi subsolului, ce ne-au făcut ţara jinduită de tot felul de lifte prădalnice, venite pe meleagurile noastre să se îndestuleze fără muncă. Ci, cu voia dvs., am să mă refer strict la înţelepciunea nepreţuită transmisă de cei din trecut. Din care, iertat să fiu dacă greşesc, fie că n-am înţeles mare lucru, fie că ne-a plăcut să facem pe proştii şi am rămas aşa!... Mi-ar fi uşor să demonstrez ceea ce susţin, dar nu vreau să plictisesc cu lecţii de istorie generaţia nouă, care ne dovedeşte din ce în ce mai radical, pe zi ce trece, că este convinsă că lumea începe şi se sfârşeşte cu ea. Anarhia a purtat diverse nume, dar este limpede că n-a dus vreodată la ceva bun. Cei născuţi ceva mai devreme ca mine v-ar putea istorisi ce a însemnat regalitatea şi sistemul capitalist, apoi instaurarea comunismului după 1946-1947, fiecare cu lagărele proprii de exterminare, câte speranţe ne puneam după 22 decembrie 1989 că am putea trăi într-o civilizaţie de inspiraţie occidentală, şi nu într-una de gulag siberian stalinist. Şi comuniştii, dar şi "emanaţii" din rândurile lor, au defilat fluturând în primele rânduri conceptul de democraţie. Ceauşiştii erau tributari celei aşa-zise populare, iar ilieşiştii care i-au urmat la putere uneia doar botezate originale, căci se baza tot pe principiul "Cine nu e cu noi, e împotriva noastră şi trebuie distrus!". Majoritatea - proştii de noi - cei care ne doream strict doar să trăim omeneşte valorificându-ne corect posibilităţile, am crezut şi credem încă în democraţia tradiţională. În euforia acelor momente, prelungită la nesfârşit de strategii profesionişti ai haosului, ne-am lăsat cuceriţi din 1989 şi până în prezent de un exces de credulitate şi, de unde ne credeam că ajunsesem pe cai mari, am rămas pe drumuri, înfometaţi şi însetaţi. Puterea au luat-o cei care fuseseră desemnaţi în cadrul marelui joc al reaşezării zonelor de influenţă, în care România prin conducătorii ei nu putea fi altceva decât monedă de schimb. Şi ei, marii şefi, nişte farisei, aşa cum o dovedesc zi de zi, chiar şi când se sfinţeşte Catedrala Neamului, cât timp nu renunţă la tactica aţâţării dihoniei între cei pe care vor să-i stăpânească!

Eu am auzit de Petre Ţuţea târziu, după 1990, când cei ostracizaţi de politrucii stalinişti fuseseră scoşi de sub obroc. Dacă nu mă înşel, prof. Nicolae Enescu - Dumnezeu să-l odihnească! - mi-a povestit multe despre Ţuţea şi despre alţi martiri ai luptei pentru păstrarea valorilor fundamentale ale neamului. Mi-aduc aminte că în a doua jumătate a ultimului deceniu al secolului şi mileniului trecut începusem să sper că apelul înţeleptului de la Boteni - "Români, nu mai alegeţi drept conducători oameni care nu iubesc ţara!" - fusese corect receptat. N-a fost să fie şi lucrurile au alunecat pe o cale croită de alţii, care-şi slujeau doar propriile interese. Lupta pentru ciolanul puterii ia aspecte de mahala în România noastră, în care se amestecă şi organele de represiune ale statului sau cele puse să păzească legea şi Constituţia. Şi, de ani de zile, cetăţenii de rând s-au scârbit de lipsa de logica a ceea ce se întâmplă. Scandalul momentului ţine de remanierea guvernamentală contra căreia se pune preşedintele de la Cotroceni şi de anunţatul balamuc în care spirite încinse din diaspora par că vor să târască România tocmai când se va sărbători Centenarul Marii Uniri. Urmarea logică: vom fi atunci, la 1 Decembrie 2018, mai dezbinaţi decât oricând şi foloasele nu le va trage acest amărât neam românesc al nostru! Mă abţin să calific asemenea strategii, însă ţin să vă propun spre meditaţie un citat din Petre Ţuţea, ca sună cam aşa: "Democraţia este singurul sistem social care permite ca prostul să stea alături de geniu!" Priviţi la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, treceţi totul prin filtrul gândirii proprii cât mai obiectiv şi trageţi concluziile de rigoare. Dar să nu căutaţi cu tot dinadinsul pe malul Dâmboviţei genii şi, mai ales, să nu uitaţi faptul că Winston Churchill recunoştea cândva că democraţia era un sistem imperfect, costisitor dar, totodată, ne atrăgea atenţia că altul mai bun încă nu se inventase!

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!