EDITORIAL LA ŢINTĂ - Un vot de blam pentru profitori

Aşa s-ar putea defini eşecul de la Referendumul pentru familie. Care, la modul simplist, poate fi perceput că erau nişte bani ce se cereau a fi cheltuiţi. S-a găsit forma pretins de interes public şi restul a mers de la sine. Numai că de data asta, strategii de la butoane au cam pierdut contactul cu realitatea. Mai exact au ignorat faptul că oamenilor de rând le-a ajuns cuţitul la os. Şi că nu se mai lasă păcăliţi cu poveşti nemuritoare fie că sunt spuse de politicieni, de popi, analişti politici ori de cine ştie ce şmecheri. În puturoşenia lor atavică, nu s-au nevoit ca măcar să le explice oamenilor cum devine "cestiunea" şi de ce ar trebui să participe la referendum, care era miza şi sensul acelor întrebări. Dac-ar fi făcut-o, nu s-ar mai fi întâlnit cazuri de genul celei a băbuţei care-i raporta popii din sat că votase NU, deoarece nu putea fi de partea celor ce erau mai altfel decât ea. Politicienii au crezut că în continuare lucrurile vor merge de la sine şi că vor avea dreptul să-şi asume meritele reuşitei. Cum pragul de 30% la nivel de ţară n-a fost atins, Referendumul nu poate fi validat, Constituţia nu se va schimba şi ambiguitatea se va perpetua. Şi de aici se vor genera o sumedenie de probleme, care vor măcina în continuare societatea bolnavă în care trăim. 

Partidele, care mai de care, s-au grăbit să-şi dea cu parul acuzaţiilor în cap. Încă o dată politicienii îşi dovedesc incapacitatea asumării eşecurilor. Obişnuite să profite de pe urma ambiguităţilor, nu se pot împăca deloc cu ideea că lumea nu mai este dispusă să creadă în tâmpeniile debitate de politicieni şi nici măcar în dogmele bisericeşti. Auzind că aşa-zisul exerciţiu democratic ar fi costat circa 40 milioane euro, oricine poate face nişte calcule. Unul simplu ar fi acela demonstrat de un primar deştept cu care am discutat ieri. Dumnealui îmi spunea că 1 km de drum nou asfaltat - şi se referea la cele de ţară - ar costa 150.000 euro. Cu banii cheltuiţi la Referendum s-ar fi putut moderniza, pornind de la zero, peste 300 km. N-am să mai merg cu demonstraţia mai departe spre alte elemente de infrastructură, dotări şcoli, spitale, asigurarea medicamentelor indispensabile pentru bolnavii incurabili, a hranei de zi cu zi, a combustibilului pentru încălzirea locuinţelor pe timp de iarnă şi a atâtor alte necesităţi vitale, ce lipsesc multor oameni amărâţi şi le fac vieţile de nesuportat. 

Deci, să fim realişti: rezultatele Referendumului se constituie într-un vot de blam dat întregii clase politice, Bisericii şi tuturor celor ce s-au obişnuit să-şi bată joc de omul de rând şi de soarta lui! Şi acesta este legitim, pentru că în anul sărbătoririi Centenarului Marii Uniri n-au reuşit să facă altceva decât să răspândească noi seminţe de dihonie în sânul naţiunii. În orbirea şi ticăloşia lor, au considerat că orice diversiune este acceptabilă, dacă le aduce nişte procente electorale şi nişte bănuţi în puşculiţele partidelor sau prin cine ştie ce buzunare ascunse. Numai că oamenilor care nu trăiesc ca-n sânul lui Avram, pomanagii ai statului, le pasă prea puţin dacă Veta lui Curete şi Tia lu' Păcate-Amărâte ori Ţoi şi Carcalete îşi duc viaţa-n aceleaşi bătături şi se-ncaieră pe băutură. E dreptul lor să trăiască sau să moară cum vor! Şi asta nu-l obligă cu ceva pe Nel Savantu' cu nevastă-sa, Mia Chiaburului, să lase baltă bucatele pe câmp într-o zi bună de muncă sau de odihnă binemeritată ca să voteze cum cred vremelnicii stăpâni ai ţării că ar trebui să trăiască ceilalţi. Singura problemă pentru astfel de cetăţeni este dacă şi cum s-ar mai putea recupera ceva din sumele risipite aiurea. Unii dintre ei, mai largi la inimă, s-ar mulţumi şi cu renunţarea la repetarea greşelilor şi la revenirea pe un făgaş de normalitate. Într-o societate cum trebuie, cine gafează astfel trebuie să plece! La noi este cu atât mai preţuit cel ce se descurcă şi rămâne pe cai mari, orice tâmpenie ar comite. Aşa nu se mai poate, pentru că indivizii care au pus la cale Referendumul şi au pus samarul organizării în spinarea primarilor, au compromis democraţia. Şi, pe cale de consecinţă, ar trebui să dispară din viaţa publică, indiferent cum se numesc şi câţi naivi au reuşit să păcălească. Dacă au un minim respect faţă de ei înşişi, să plece! Cum mai pot ei să ne cheme acum la vot ca să-i alegem când au dovedit că nu sunt altceva decât nişte papagali?... Având în vedere grosimea dovedită a şoriciului, va trebui să le dovedim că ne-am deşteptat şi să-i trăznim la mir cu fulgerele voturilor noastre, trimiţându-i la origini pe toţi profitorii ăştia!

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It