Absenţa lui Dobrin

Se joacă în aceste zile, în Brazilia, meciurile Campionatului Mondial de fotbal. Din păcate, fără reprezentativa României, rămasă acasă în faţa televizoarelor, deşi nici cei care ne-au luat locul - grecii - nu par mai breji ca noi. Şi cum generaţia actuală de fotbalişti s-a dovedit incapabilă să participe la competiţia mondială, nu pot să nu vă reamintesc uriaşa nedreptate care i s-a făcut lui Gicu Dobrin în Mexic, când n-a fost lăsat de antrenor să joace nici măcar un minut. Nu-l pot compara cu nimeni, deci nu ştiu dacă a fost cel mai bun, dar precis era un vrăjitor care făcea cu mingea tot ce vroia, încântând tribuna. Îmi vin în minte faze de vis create de el, meciuri câştigate de unul singur împotriva granzilor din Bucureşti şi mai e vie şi astăzi, după atâta vreme, dezamăgirea de a nu fi intrat pe teren măcar în ultima partidă de la Guadalajara, cea cu Brazilia. Astăzi, Dobrin e doar o legendă, s-a grăbit să plece într-o lume mai bună, dar rămâne încă o dovadă a felului în care am ştiut noi de-a lungul timpului să ne preţuim valorile. Din toate domeniile. Mi-am amintit toate astea aflând zilele trecute că s-a declarat oficial falimentul, adică decesul, primului club profesionist de fotbal din ţara noastră, FC Argeş. Nu e o surpriză, deşi până în ultima clipă suporterii argeşeni au sperat că se va găsi cineva, din judeţ în primul rând, dar şi din afara lui, care să salveze clubul. N-a fost să fie. Şi alte mari echipe de fotbal de altădată sunt astăzi amintiri, doar că FC Argeş a fost atât de aproape de sufletul nostru în anii săraci în bucurii ai comunismului, încât dispariţia sa e un lucru foarte trist. Marile succese ale grupării argeşene, câştigarea campionatului naţional şi prezenţele notabile în competiţiile europene ale vremii vor rămîne pentru cei care umpleau până la refuz tribunele stadionului din Trivale nu doar clipe de mare satisfacţie, dar şi de mândrie că ţinutul Argeşului e în stare să producă veritabile valori sportive şi nu numai. Se ştie prea bine de ce astăzi din marea echipă de odinioară a rămas doar numele, n-are rost să dezgropăm morţii. Realitatea e că nu merită o astfel de umilinţă un judeţ întreg, că nu e drept ca iubitorii sportului rege din Argeş să nu aibă o echipă pe prima scenă fotbalistică a ţării şi întrebarea ar fi dacă aceia care ne conduc pot contribui cu ceva la renaşterea mişcării fotbalistice argeşene. E clar acum, după ce s-a întâmplat şi prin alte localităţi, că fără implicarea directă a responsabililor statului, fotbalul şi sportul, în general, n-au nicio şansă de supravieţuire. Iar până când se va întâmpla asta, n-avem altceva de făcut decât să depănăm amintiri şi să regretăm absenţa lui Dobrin din meciul cu Brazilia...

Pin It