Editorial LA ŢINTĂ - Birocraţia poate păgubi din nou România
Avertismentul a fost lansat recent de Herr Miltenburg, un europarlamentar olandez, care a vizitat meleagurile noastre: România riscă să piardă 500 milioane euro din cauza birocraţiei nebune care blochează mersul firesc al lucrurilor la noi. Amânarea descentralizării, păstrarea controlului statului asupra a tot ceea ce mişcă, face din dezvoltare un adevărat drum al Golgotei pentru români. Practic, ce credeţi că se întâmplă? Simplu: s-au depus proiecte care au primit undă verde la finanţare europeană. Blocajul birocratic a intervenit la momentul asigurării cofinanţărilor indispensabile. Mai clar, orice beneficiar de finanţare pe proiecte primeşte mare parte din sumele necesare implementării, însă are obligaţia de a dispune de o cofinanţare. Din surse proprii, cu ajutorul acesteia, se pot demara lucrările prevăzute şi abia după ce se face dovada achitării primelor plăţi, se pot depune cereri pentru accesarea fondurilor europene accesate. La urma urmei, este o măsură asiguratorie absolut normală mai ales pentru o ţară cum este a noastră, unde o groază de căpuşe şi lipitori abia aşteaptă să înghită o cât mai mare parte din finanţările unor lucrări de interes public. În astfel de proiecte sunt angrenate şi instituţii ale statului care, graţie birocraţiei, se blochează unele pe altele beneficiind şi de tâmpenia existenţei unui păienjeniş de legi ce se bat cap în cap. Această situaţie nu numai că împiedică buna desfăşurare a lucrurilor, dar îngreunează absurd şi urmărirea modului în care sunt cheltuiţi banii. Pentru lansarea unui proiect care să obţină finanţare europeană se depune un volum de muncă ale cărui dimensiuni vi le pot reda numai cei ce s-au izbit de dificultăţile din viaţa reală. Încercarea de a obţine avizele, proiectele tehnice şi tot ceea ce mai este necesar pentru documentaţie se dovedeşte pentru mulţi o nebunie, dacă nu chiar o poveste de un dramatism halucinant. Nu de alta, dar sunt comunităţi care n-ar avea altă şansă de dezvoltare decât prin finanţări din fonduri europene nerambursabile. Iar ratarea în acest ceas al doisprezecelea poate fi sinonimă cu condamnarea la stagnare pe termen foarte, foarte lung! Uneori se dovedeşte însă a fi mai uşor să obţii finanţarea decât să implementezi proiectul. Şi asta pentru că majoritatea solicitanţilor nu dispun de acea cofinanţare. Din cauza birocraţiei la nivel judeţean, regional sau naţional, coroborată cu legi ce au efecte contrare, obţinerea ei devine o aventură. Asta ca să nu spun că sunt o sumedenie de cazuri de proiecte care aveau finanţare europeană, dar s-au blocat din cauza lipsei cofinanţării.
Comunităţile mici trec prin cele mai grele situaţii. Bugetele lor abia le asigură finanţarea funcţionării, astfel că dezvoltarea este pentru ele o himeră. Nici cele mari nu dispun de specialişti în accesarea fondurilor europene, chiar dacă unele au persoane angajate pe astfel de posturi pe baza recomandărilor politice făcute de cei de la putere. Care, astfel, îşi recompensează clienţii. Şi atunci singura soluţie este să angajeze firme specializate, care dispun, la fel, de recomandările de rigoare. Unele reuşesc să-şi facă treaba şi să acceseze fondurile vizate. Când se ajunge în acest punct, intervin blocajele financiare, pentru că banii de cofinanţări nu se găsesc pe toate drumurile. Şi chiar când se găsesc, licitaţiile de execuţie sunt contestate şi astfel se poate amâna demararea lucrărilor până la momentul în care nu se mai pot îndeplini termenele şi chiar dacă s-ar încerca punerea în operă, riscul returnării sumelor cheltuite impune renunţarea. Dacă ne uităm pe statistici, vom descoperi că la toate nivelurile sunt mai mulţi cei cu mapa decât cei cu sapa în tentaculele uriaşei caracatiţe mafiote care este birocraţia. Acolo sunt o sumedenie de neaveniţi recompensaţi cu funcţii gras plătite, dacă judecăm în raport cu rezultatele muncii depuse de ei. Aceste posturi le garantează o existenţă fără griji şi pensii mulţumitoare, dacă punem în balanţă volumul de muncă realizat de-a lungul anilor.
Europarlamentarul olandez Miltenburg a lansat acel avertisment nu pentru că s-ar prăpădi de dragul nostru, al românilor, deşi a vorbit foarte frumos despre gazdele sale temporare. A făcut-o pentru că se teme să nu fie tras la răspundere de alegătorii săi, care i-ar putea reproşa că a votat pentru alocarea către ţara noastră a unor sume pe care nu este capabilă să le folosescă. Iar dacă el şi-a dat seama că principalul vinovat este birocraţia, cum este posibil ca responsabilii români să fie atât de orbi sau de proşti încât să nu ia măsurile de rigoare rapid, fără ezitare?... Iată, vineri dimineaţă, Felix Stroe, ministrul Transporturilor, i-a demis pe directorul general şi pe adjunctul său de la Metrorex pentru incidentul de la metroul bucureştean, care a fost un soi de bomboană pe coliva proastei administrări a problemelor din domeniu. Deci, se poate!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
