Editorial LA ŢINTĂ - Efectul catalan
Imaginile de coşmar văzute pe micile ecrane în ziua de 1 octombrie m-au cutremurat. Ceea ce s-a întâmplat pe străzile Barcelonei semăna cu un război civil. Pe arterele marelui oraş se înfruntau trupe trimise de guvernul central de la Madrid cu cele locale şi cu cetăţenii. A fost o duminică însângerată în istoria contemporană a statului iberic. De ani de zile s-a vorbit despre dorinţa de independenţă a nativilor Regiunii Autonome Catalonia faţă de Spania. Anunţarea intenţiei organizării unui referendum pe această temă a iscat destule patimi. Guvernul central a apelat la Curtea Constituţională, care a declarat referendumul catalan din 1 octombrie ilegal. În consecinţă, Madridul a trimis trupe cu misiunea de a împiedica acest act anticonstituţional. Aşa s-a ajuns la adevărate lupte de stradă, soldate cu sute de victime, mai ales din rândul cetăţenilor frustraţi pentru că erau împiedicaţi să ajungă la urne. Forţele centrale de ordine au luat cu asalt unele secţii de vot unde se baricadaseră separatiştii şi au confiscat urne. Meciul de fotbal dintre CF Barcelona şi Las Palmas s-a disputat cu tribunele goale, deoarece nu şi-a asumat cineva responsabilitatea de a menţine ordinea pe stadionul din oraşul care fierbea pur şi simplu. Luni dimineaţa, premierul catalan a anunţat că peste 90% dintre votanţi s-au exprimat în favoarea independenţei şi a transformării regiunii într-o republică independentă de regatul spaniol. Premierul de la Madrid a dat declaraţii contrare şi a spus că referendumul a fost ilegal şi nu va fi luat în considerare. Totuşi, catalanii şi-au anunţat intenţia de a merge mai departe pe calea lor, separată de cea a spaniolilor, notificând statelor lumii noua stare de fapt. Practic, se poate spune că acolo s-a deschis Cutia Pandorei şi este greu de spus cum se va soluţiona acest conflict intern ce ameninţă unitatea statului spaniol. Şi asta cu atât mai mult cu cât se ştie că separatiştii basci luptă de multă vreme pentru a se rupe de Madrid. Şi situaţia nu este singulară, deoarece astfel de tendinţe s-au manifestat în ultimii ani şi prin alte ţări din Uniunea Europeană, cum ar fi Scoţia sau Belgia. În fapt, chiar viabilitatea acestei construcţii europene este pusă sub semnul înttrebării, după ce Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord a decis să iasă din structurile ei. Scoţia, unde s-a ratat un prim referendum separatist, ar vrea să rămână membră a Uniunii Europene, dar în actuala formulă, n-ar avea cum. Într-o situaţie delicată s-ar putea regăsi şi Catalonia, dacă se va ajunge la despărţirea de Spania. Nu de alta, dar dincolo de problemele cu statul de care încă aparţine, este greu de crezut că va primi recunoaşterea independenţei sale de la marile puteri ale lumii. Şi asta pentru că toate se feresc de încurajarea separatismului care nu le serveşte interesele - cum s-a întâmplat cu fosta Uniune Sovietică sau cu ex-Iugoslavia.
Primele reacţii oficiale din partea altor state vizavi de ceea ce s-a întâmplat în oraşele Cataloniei, cu precădere la Barcelona, au fost destul de prudente, invitând la calm, dialog şi respectarea drepturilor omului. Formularea este destul de interpretabilă. Pe de o parte, puteau face trimitere la drepturile catalanilor de a vota la referendumul secesionist în deplină siguranţă. Dar la fel de bine se puteau referi la nevoia de respectare a Constituţiei, care garantează acele drepturi ale omului. Iar cum Curtea Constituţională a Spaniei a declarat referendumul ilegal, despre ce vorbim cu adevărat?...
Compatrioţii pot fi oarecum derutaţi de ceea ce se întâmplă acolo, în Vestul Europei. Cei care au prieteni sau rude printre cei 600.000 români care muncesc acum în Catalonia, au motive să fie îngrijoraţi cu privire la soarta lor. Pe de altă parte, este timpul să ne trezim cu toţii la realitate, inclusiv politicienii noştri. Catalonia avea autonomie, iar la noi se duc lupte grele de ani de zile pentru acelaşi lucru, fie că este vorba despre Ţinutul Secuiesc, fie despre întreaga Transilvanie. Intenţiile celor ce vor aşa ceva sunt acum clare: autonomia cerută este un prim pas spre desprinderea acelui teritoriu de România! Există forţe iredentiste tolerate de patri(h)oţii noştri politicieni, care nu recunosc principiul statului naţional, unitar şi indivizibil înscris în Constituţia României. Care anul viitor va aniversa centenarul Marii Uniri de la 1918. Iar unii sunt interesaţi ca această sărbătoare a neamului românesc să fie tristă, dacă nu chiar însângerată. Aşa că este de aşteptat să apară tot mai multe provocări ale minoritarilor pentru a provoca reacţii ale majoritarilor, oferindu-le astfel prilejul să se plângă de discriminare etnică şi de încălcare a drepturilor omului. Un exemplu recent: duminică, pe stadionul din Braşov, s-a anunţat componenţa echipei de fotbal Sepsi Sf. Gheorghe în limba maghiară, iar cel care a făcut anunţul a fost salutat cu urale de către fani! Asta i-a deranjat pe suporterii echipei FCSB, care au scandat "Ro-mâ-ni-a!... Ro-mâ-ni-a!" În replică, etnicii maghiari, care ştiau că partida este transmisă şi de un post TV din Ungaria, au strigat "Ria-Ria-Hon-ghe-ria!" Noroc că tensiunea n-a escaladat, deşi în tribună au apărut şi unele bannere al căror mesaje puteau fi interpretate. Să medităm cu toţii asupra acestor aspecte şi să nu ne grăbim nici să pronunţăm sentinţe, dar nici să ignorăm dedesubturile unor fapte pe care politicienii noştri par dispuşi să le treacă uşor cu vederea! Şi asta pentru că par tot mai loviţi de orbul intereselor...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
