Editorial LA ŢINTĂ - Speranţe pentru marele vis
Dintotdeauna, cam aşa începe fiecare nou an şcolar: cu speranţe pentru copii, părinţi şi, parţial, pentru cadrele didactice. Dacă suntem corecţi cu noi înşine, trebuie să recunoaştem că deşi vremurile s-au schimbat, problemele au rămas. Şi când fac această afirmaţie, mă gândesc la bulversarea permanentă a învăţământului. Prin 1948, la ordinul tătucului Stalin, s-a dărâmat tot sistemul de educaţie care scosese la iveală atâtea elite româneşti, ale căror nume stau şi acum înscrise în patrimoniul umanităţii. Pentru bolşevicii ce visau la dominaţia mondială, învăţământul care nu slujea scopurile lor era retrograd şi trebuia distrus din temelii. Vârfurile "intelighenţiei" româneşti au ajuns în puşcării şi lagăre de exterminare, iar locul lor a fost luat de politruci semidocţi instruiţi în laboratoarele Kominternului, sub ochiul vigilent al NKVD-ului şi apoi al KGB-ului. În ciuda tuturor caznelor, fiinţa naţională n-a fost sugrumată, deşi nu s-a făcut rabat la crime împotriva umanităţii în acele lagăre de exterminare, ce le-au depăşit pe cele ţariste, naziste sau din Gulagul sovietic siberian. Gruzinul Stalin a murit prin 1953 fără să-şi vadă visul împlinit ca proletarii - cel puţin - să vorbească universala limbă rusă. Românii, cu atât mai puţin, deşi n-au pus la index literatura adevărată, reprezentată de nume grele precum Dostoievski, Tolstoi, Cehov, Turgheniev, Gogol sau chiar Şolohov!
Destalinizarea n-a rupt rădăcinile atitudinii dictatoriale manifestate în toate domeniile de activitate. Cert este însă că s-au făcut încercări de corecţie a învăţământului, dar cam fără cap şi coadă din timpul lui Ceauşescu până în prezent. Nu voi relua acum toate etapele şi faptul că am distrus învăţământul profesional, pentru a reveni şi a ne chinui să-l punem pe picioare de-acum încolo. Reforma în învăţământ de după 1990 a fost o parodie, chiar dacă a apărut şi cel particular. Negustoria pe titluri ne-a adus o sumă de proşti cu diplome şi de plagiatori ai doctoratelor care rămân la vârful politicii şi administraţiei, deşi după aşa ceva ar fi trebuit să se ascundă în fundul pământului, dacă legea n-avea puterea să-i trimită pe aceşti hoţi lângă ceilalţi delincvenţi de drept comun. Învăţământul românesc este încă la pământ, fiind cotat drept o cenuşăreasă a societăţii, dovadă subfinanţarea de care suferă şi sănătatea sau apărarea. Iată cea mai bună dovadă: când elevii păşeau în noul an şcolar, sindicaliştii din Învăţământ participau la acţiuni de protest la Bucureşti! Dăscălimea noastră a fost iar păcălită de guvernanţi şi, dacă a sperat la creşteri salariale sau la o viaţă mai bună, ca tot românul de rând, poate muri disperată!
Chiar şi în aceste condiţii, cu toate neîmplinirile, cu tradiţionala lipsă a unor manuale şcolare, cu bâlbele ministeriale, elevii noştri au performanţe, dovedite prin olimpiade, concursuri ş.a.m.d. Am probat asta încă o dată duminică, la Ziua comunei Băiculeşti, unde au fost premiaţi aproape 70 elevi cu rezultate excepţionale. Săptămâna trecută am cunoscut la o stână din comuna Corbi un adolescent, elev la Liceul Agricol, care-şi rupsese oasele cosind nu mai puţin de 80 pogoane de fâneţe pentru oile familiei. Băiatul acela a venit azi să-şi ia cărţile pentru noul an de studiu, căci - cine ştie - peste câţiva ani va mări afacerea familiei, făcând din stâna permanentă pe care o are la Poenărei sediul unei ferme europene de creştere a ovinelor, cu tot ceea ce trebuie, pentru ca produsele ei să fie omologate şi vândute în celălalt capăt al bătrânului continent sau al lumii. Acesta este viitorul, astfel de copii vrednici, nu cei de bani-gata, care le dau cu tifla profesorilor cu maşinile lor de fiţe şi cu nesimţirea crasă de mici beizadele. Dacă vom ajunge să nu mai promovăm astfel de specimene la modul fanariot prin politică sau alte mijloace în funcţii de decizie, speranţele pentru marele vis cu care s-a păşit şi în acest an şcolar se vor îndeplini. Dacă nu, vom continua să exportăm forţă de muncă, prostituate, materii prime, profituri ale multinaţionalelor şi degeaba ne vom plânge ca în gură de şarpe că ne merge rău şi că n-avem nici măcar nădejdea că s-ar putea schimba ceva în bine în ţara asta binecuvântată de Dumnezeu şi blestemată de ticăloşia anticriştilor ce ni s-au cocoţat în spinare pe voturile noastre risipite prosteşte!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
