Editorial LA ŢINTĂ - Nesimţire nemeşească
Ceea ce s-a întâmplat recent la Odorheiul Secuiesc, unde un român n-a fost servit de o vânzătoare de origine maghiară pentru că şi-a permis să vorbească în ţara lui limba naţională, este o sfidare greu de explicat pentru oricine se dă drept cetăţean al lumii civilizate. Şi nu este un caz izolat, pentru că dosarul discriminării majoritarilor români de către minoritarii maghiari creşte proporţional cu nesimţirea celor ce comit astfel de fapte şi pozează apoi, tot ei, în victime în faţa forurilor internaţionale. Iar ticăloşia asta este comparabilă cu aceea a autorităţilor statului român care tolerează astfel de fapte, practic încurajând comportamentele de cavernă. Motivaţia este una politică, perpetuată după 1990, perioadă în care s-a permis ca o formaţiune culturală minoritară - UDMR - să acţioneze ca un partid şi ca damă de consumaţie pentru toţi cei care s-au perindat prin Palatul Victoria. PSD nu face excepţie, în ciuda repetatelor asigurări date de lideri în trecuta campanie electorală pentru alegerile parlamentare din 2016. A câştigat astfel destule voturi de la românii care se săturaseră să-i vadă pe maghiari veşniciţi la guvernare şi câştigând în fiecare legislatură privilegii faţă de populaţia majoritară. Dar şi pesediştii sunt pe cale să-şi mănânce credinţa prin modul în care se comportă, înghiţind pe nemestecate porcăriile pe care le bagă liderii maghiari sub nasul lor.
Scriam acum câteva zile despre urmările Diktatului de la Viena, din 30 august 1940, mai precis despre masacrarea românilor de către trupele horthyste ungureşti. Cine-şi mai aminteşte oare despre asasinarea miliţienilor români în decembrie 1989 de către iredentiştii maghiari în ţinuturile majoritar populate de ei, despre masacrul de la Tg. Mureş, din primăvara lui 1990?... Atunci, imaginile cu românul Mihăilă Cofariu, rupt în bătaie şi călcat în picioare de nişte nemernici, făceau înconjurul lumii, întreţinând diversiunea conform căreia ar fi fost vorba despre maltratarea unui minoritar maghiar. S-a formalizat Ion Iliescu sau Petre Roman - conducătorii de facto ai României acelor vremuri - pe această temă? Nicidecum! S-a revoltat cineva pentru că un derbedeu şi-a permis să spânzure un manechin care-l întruchipa pe Avram Iancu, simbol al românismului, în piaţa centrală a unui oraş transilvan?... S-a luat vreo măsură cu cei ce zbiară peste tot că 1 Decembrie este zi de doliu pentru unguri, dar bat cu pumnu-n masă să le instituim 15 martie ca sărbătoare naţională a românilor?... Ultragierea simbolurilor noastre, între care drapelul naţional, nerecunoaşterea de către UDMR a principiului înscris în Constituţie privind statul naţional unitar şi indivizibil, ca şi tentativele repetate de obţinere a autonomiei aşa-zisului Ţinut Secuiesc sunt considerate de guvernanţii români drept simple teribilisme infantile ale minoritarilor maghiari, care parcă au găsit aici o ţară de autişti cu care pot face tot ceea ce-şi doresc!
Am scris aceste rânduri cu amărăciunea românului care vede că liderii lui politici dau cultura naţională, mediul sau sănătatea pe mâini ungureşti şi nu se mai miră de nenorocirile ce se întâmplă, nici măcar de faptul că s-au închis nemeritat spitale în zone locuite de români, ca să le scape pe cele din ţinuturi locuite de etnici minoritari. Precizez: nu sunt un naţionalist şovin şi resping ura de rasă sau de naţionalitate! Dar, ca simplu cetăţean, ţin ca legea să fie respectată de către toţi cei care - conform Constituţiei - trebuie să fie egali. Cui nu-i convine, e liber să plece, fie că ar fi lider politic, fie o amărâtă de vânzătoare de mititei sau fleici în faţa unui hipermarket străin, care a fost educată să repete papagaliceşte, plină de sfidare şi de ură: "Nem tudom romano!" Dacă nu se găseşte cineva să pună la punct asemenea atitudini nepotrivite, se va întări impresia că ţara asta este o stână fără câini de pază, în care orice lup jigărit poate face ce-i trăzneşte prin minte. Iar consecinţele sunt greu de estimat pe termen lung, atunci când te joci cu focul pe lângă paie uscate. Aud că s-a autosesizat Consiliul Contra Discriminării asupra faptelor petrecute la Odorheiul Secuiesc, după ce s-a mimat pedepsirea ultragierii naţiunii române printr-o amendă de 10.000 lei aplicată lanţului de magazine la care lucrează individa aceea, care nici măcar nu-şi îndeplineşte îndatoririle fiuncţionale. Inutil să mă întreb cum ar fi procedat dacă i-ar fi venit în faţă un client olandez, flamand, suedez sau aborigen: l-ar fi lăsat să moară de foame pentru că nu ştia să comande ce-şi dorea să cumpere în ungureşte?... Tocmai de aceea consider că este de analele umorului negru anunţul că acel Consiliu Contra Discriminării s-a autosesizat şi va cerceta împrejurările în care s-au petrecut faptele de la Odorheiul Secuiesc. Şi asta pentru simplul fapt că preşedintele amintitului consiliu, graţie marii înţelepciuni a guvernanţilor noştri, este etnic maghiar!
