Editorial LA ŢINTĂ - Legalizaţi prostituţia şi puneţi cruce perversiunilor sexuale!
Cea mai veche meserie din lume este pusă la index de pudoarea celor care vor să pară altceva decât sunt. Dar prea puţini pot rosti jurăminte înfricoşate cu conştiinţa liniştită cum că n-ar fi călcat strâmb măcar odată-n viaţă. Când scriu aşa ceva, pornesc de la o vorbă din bătrâni, care spunea că nu-ţi iese sufletul dacă nu încerci şi altceva. Şi cum cei mai mulţi se tem de chinuri, concluzia se impune de la sine. Prostituţia a fost şi a rămas una dintre afacerile care aduc cele mai mari câştiguri celor din branşă. Faptul este dovedit istoric şi numai un tâmpit poate să-l conteste. Iar dacă vreţi un exemplu, Milly Cooper, la 96 ani, este cea mai bătrână prostituată de lux din lume. Englezoaica născută în 1921 s-a căsătorit cu un american, a plecat la Las Vegas şi după ce a rămas văduvă cu un copil, ca să nu moară de foame, a pus la bătaie atributele fizice de care dispunea şi a făcut din prostituţia de lux o sursă de venituri care i-a permis să ducă viaţa pe care şi-a dorit-o, "fericindu-i" pe bărbaţii cu posibilităţi materiale extinse, care aveau vârste cuprinse între 29 şi 92 ani. "Carneţelul ei de bal" cuprinde vreo 3.500 nume grele, într-o carieră ce nu poate fi trecută uşor cu vederea! Ca să n-o mai lungim, la vârsta ei de acum, încă mai "prestează", cu tarif de 950 euro de întâlnire, realizând profituri anuale de circa 60.000 euro. Dacă vreţi, Milly Cooper strânge aproape 10% din profiturile realizate anul trecut de arhiepiscopia care s-a instalat în fruntea topului rentabilităţii din cadrul B.O.R.!
Şi pentru că tot am pomenit despre această instituţie, să notăm că în mai puţin de o lună de zile a fost zguduită de trei scandaluri care au ca numitor comun homosexualitatea. Deschiderea s-a făcut cu preotul şi solistul de muzică populară din Mureş, Cristian Pomohaci. Filmuleţul cu "sfinţia sa" în rol de şarpe care momea un minor ca să întreţină relaţii sexuale perverse cu el - conform acuzaţiei - a fost urmat de cel ce avea în rol principal o faţă bisericească mai înaltă ca rang, episcopul de Huşi, Corneliu Bârlădeanu, iar bomboana de pe colivă a pus-o stareţul de la Mănăstirea Prislop, Celestin. Precizez că toţi beneficiază de prezumţia de nevinovăţie până la o decizie legală finală! Deocamdată să remarcăm însă faptul faptul că la nivelul de vârf al B.O.R. s-au luat nişte decizii preliminare, oprindu-i de la slujbe pe unii sau dând undă verde altora. Un oficial chiar îşi declara nedumerirea că au apărut tocmai acum cazuri despre care se ştia de 5 sau de 10 ani şi exprima bănuiala că eram în faţa unui atac dur, concentrat, împotriva Bisericii neamului românesc. Numai că recunoaşterea faptului că se ştia de ani de zile despre existenţa unor asemenea practici printre slujitorii Domnului din B.O.R. miroase urât de tot şi oricât s-ar tămâia peste asemenea necurăţenie, zadarnic ar fi, căci mortul - este ştiut - nu se mai întoarce de la groapă. S-a afirmat, în mass-media, că episcopul de Huşi ar fi ameninţat că dacă va fi pedepsit, îşi va da drumul la gură şi nu va mai păstra taina păcatelor de acelaşi gen comise de mai-marii săi. Altfel spus, şantaj pe faţă: "Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri!..."
Într-o lume ca a noastră, în care totul este posibil, parcă nici nu mai merită să ne mirăm când auzim despre astfel de mizerii. Nici Biserica Catolică n-a fost scutită de scandaluri asemănătoare, dar asta nu ne încălzeşte cu ceva, chiar dacă nu suntem bigoţi sau fani ai nu ştiu căror preoţi păcătoşi. Societatea contemporană românească este divizată între cei ce susţin alături de B.O.R. familia tradiţională şi nonconformiştii care au întors spatele tradiţiilor şi preceptelor religioase şi sprijină uniunea dintre persoane de acelaşi sex. Se spune că Europa ne-ar cere ultimativ să acceptăm căsătoriile dintre bărbat şi bărbat şi dintre femeie cu femeie, de parcă în lumea civilizată n-am putea intra altfel decât punând fundul la bătaie! Subiectul acesta atât de generos nu putea să nu fie exploatat şi politic, adânc şi apăsat, şi în toate chipurile. Dar aceeaşi blestemată pudoare ne opreşte să legalizăm prostituţia, deşi ar putea alimenta foarte serios bugetul statului şi ar limita răspândirea bolilor cu transmisie sexuală, care au ajuns să ia proporţii de molime în multe locuri. Statul impotent nu-şi permite să irite pe cineva şi, din încercarea de a împăca şi capra, şi varza, iese în pagubă. Vreau să se înţeleagă un lucru: la vârsta mea nu prea mai sunt neapărat interesat să-mi iau abonament la un bordel autorizat, fie că are sau nu cruce deasupra felinarului roşu. Na, că-mi ieşi porumbelul din gură: oare n-ar fi o idee să se dea administrarea acestor stabilimente legalizate unor manageri bisericeşti care şi-au dovedit capacitatea de a scoate bani din piatră seacă şi să aducă acolo, un procent din venituri, şi în bugetul pricăjit al statului?... Varianta doi ar fi aceea ca statul să preia nişte manageri caterisiţi pentru fapte legate de sexul nonconformist şi lipsiţi astfel de sutane, care ar putea să ţină socoteala încasărilor de la casele de toleranţă legalizate. Ce credeţi, ar fi viabilă şi de cursă lungă sau am intra într-o altă fundătură?...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
