Editorial LA ŢINTĂ - România văzută prin ochi străini

Sunt convins că majoritatea cititorilor noştri s-au întrebat deseori de ce ţara noastră are o imagine deformată în ochii străinilor. Şi, probabil n-au găsit un răspuns satisfăcător. Asta nu neapărat pentru că n-ar exista, ci pentru că orgoliul propriu ne obligă de cele mai multe ori să ne uităm în altă parte decât în aceea care trebuie. Iar dacă mai adaugăm şi plăcerea masochistă de a ne autovictimiza şi a ne plânge de milă, ne apropiem de tabloul complet. Sau cel puţin aşa cred eu... Am destui cunoscuţi şi prieteni care lucrează în străinătate şi mi-au povestit destule lucruri interesante despre cum trăiesc departe de locurile natale. Nu le-a fost uşor să se adapteze la noile condiţii, să-şi schimbe mentalitatea, bioritmul, să recunoască valori pe care erau obişnuiţi să le refuze ş.a.m.d. Cei mai mulţi mi-au spus că n-au avut probleme cu băştinaşii, care i-au acceptat funcţie de comportament, atitudine faţă de muncă şi de integrarea în viaţa comunităţii. N-a contat faptul că ar fi români, că ar veni dintr-o ţară damnată, legitimată prin mitul lui Dracula şi al lui Ceauşescu sau prin cel al ţiganilor din ultimul val migrator pe care l-a trimis Estul sălbatic în Vestul civilizat! Românaşii noştri au avut probleme cu compatrioţii rătăciţi pe acolo, care aveau comportament împrumutat de la cei uitaţi pe plajă mai mult decât era necesar... Pentru cei rămaşi acasă poate părea ciudat faptul că noi nu avem comunităţi închegate în străinătate, aşa cum au alte naţii. Tocmai de aceea, destui dintre infractorii prinşi de organele de ordine îşi permit să strige în gura mare că sunt români. Iar pământenii uită ce valori a dat cunoaşterii universale copiii spaţiului mioritic. Cei mai mulţi habar n-au că inventatorul banalului stilou a fost pedagogul şi inginerul vâlcean Petrache Poenaru, care pleca la studii în străinătate la îndemnul lui Tudor Vladimirescu şi înregistra întâi la Viena şi apoi la Paris, în 1827, brevetul pentru această invenţie care şi-a pus amprenta peste dezvoltarea societăţii umane. Oare au habar cetăţenii Europei contemporane despre faptul că regele cel mai mare din istoria Ungariei, Matei Corvin, avea origini româneşti? Sau că austriacul de origine Conrad Haas, trimis în misiune la Sibiu şi adoptat de oraşul care purta numele de Hermannstadt, a continuat la arsenalul de acolo studiile începute prin 1529 şi finalizate printr-o lucrare de referinţă pentru tehnologia rachetelor în trepte, după o muncă de aproape aproape 30 ani în burgul transilvan? Să mai pomenim despre Henri Coandă, inventatorul avionului cu reacţie, despre medicul Ioan Cantacuzino, inventatorul vaccinului BCG sau despre Ana Aslan, medicul care a dat lumii speranţa de tinereţe fără bătrâneţe, atunci când a descoperit vitamina H3 şi a început să ofere tratamente pentru întârzierea îmbătrânirii?... După cum vedeţi, m-am abţinut să pomenesc despre Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu, George Enescu, dar nu pot trece peste Eugen Ionescu, membru al Academiei Franceze, creatorul teatrului absurd, despre Mircea Eliade, cu a sa monumentală "Istorie a religiilor" şi cu atâţia compatrioţi cu care noi uităm să ne mândrim şi preferăm să lăsăm capul în pământ când ni se dă peste nas cu faptele reprobabile ale celor care şi-au făcut educaţia pe ritm de manele sau cred că iuţeala de mână şi nebăgarea de seamă pot asigura fără osteneală succesul în viaţă. Oare chiar există o complicitate a vinovăţiilor care a căpuşat mare parte a naţiunii?...

Mă tem că da şi când fac asemenea afirmaţie mă bazez pe lamentările liderilor politici, care susţin că ar fi trataţi necorespunzător de adversarii ce se folosesc de presă pentru a le distruge imaginea. Şi că asemenea diversiuni dăunează clar imaginii ţării. Mie mi se pare că ne-am întors în timp, la vremurile în care liderii comunişti spuneau ameninţător ceva de genul "Da-i în mine, dai în fabrici şi uzine!" sau "Cine nu e cu noi, e împotriva noastră şi va fi distrus până la al nouălea neam!" Mi-aduc aminte că după evenimentele sângeroase din decembrie 1989, eram cei mai iubiţi dintre pământeni. Mineriadele şi ceea ce s-a întâmplat apoi ne-a alungat definitiv simpatia lumii. Au fost promovaţi în funcţii de decizie indivizi care susţineau că industria noastră este un morman de fiare vechi, iar agricultura - un pariu păgubos. Consecinţa: s-a ales praful de ele şi nici acum nu sunt traşi la răspundere pentru subminarea economiei naţionale, vină aruncată în spinarea lui Nicolae şi Elena Ceauşescu, pentru a le justifica execuţia! Turismul, altă posibilitate de a prospera, este minat cu asiduitate, ca şi cum cineva ar vrea să ne ducă definitiv în sapă de lemn. Infrastructura este la pământ, autostrada spre Sibiu rămâne un vis, Transfăgărăşanul - un drum de vară, proiectata staţiune turistică de la Molivişu - o iluzie pentru noi, cei puţini şi o oportunitate de îmbogăţire a şmecherilor... 

Am discutat recent cu nişte confraţi, ziarişti din Polonia, care se declarau uluiţi de discrepanţa dintre informaţiile cu care veniseră în România şi cu realităţile descoperite la faţa locului. Atât de fascinaţi au fost de ceea ce au văzut încât s-au decis să revină cu prieteni în ţara în care s-au simţit în siguranţă, ca acasă. Şi-atunci m-am întrebat de ce Dumnezeu avem oameni plătiţi din greu prin ministere şi alte structuri ca să promoveze turismul în România şi să schimbe imaginea ţării, dacă nu-şi fac datoria?... Am să vă mai dau un exemplu: la Curtea de Argeş tocmai s-a încheiat Festivalul Medieval. În conferinţa liberalilor de sâmbătă, Ludovic Orban se declara uluit de faptul că n-a descoperit în oraş măcar un afiş cu acest eveniment! Poate nu l-a căutat îndeajuns... Şi din punctul de vedere al turistului care era, avea dreptate, pentru că sâmbătă, un taximetrist mă întreba în timp ce ne deplasam spre arenele de tenis ce eveniment era în oraş de s-a blocat strada principală cu o paradă de fanfară şi cu alte chestii ciudate pe lângă Sala de sport. Iar dacă nici taximetriştii, care sunt printre cei mai informaţi cetăţeni, nu ştiau ce se întâmpla prin oraş, n-avem ce mai comenta. Şi, atenţie: omul vedea oraşul prin ochii unui localnic, nu ai unui străin care vine la noi cu dezinformări conform cărora am fi o ţară bananieră, în care legea o fac interlopii, proxeneţii de toate speţele, o ţară necivilizată în care pot să-şi satisfacă doar spiritul de aventură riscându-şi viaţa în orice moment! Păi, ce, la noi, poliţiştii sunt caftiţi de civili, sunt distruse fântânile nu pentru că sunt kitsch-uri, sunt tăiaţi cu toporul, noaptea, teii de pe bulevard, a fost vandalizat Monumentul Veteranilor de Război şi n-au fost identificaţi făptaşii?... Nu, la noi, oamenii care au fost pe la Festivalul Medieval susţineau sus şi tare că anul ăsta s-a ţinut bâlciul mai devreme şi că s-au  distrat de minune la paraşute, maşinuţe, cu mici şi bere şi cu ce le-a mai stat în putere. Iar a doua zi, destui au înjurat din adâncul sufletului faptul că au rămas fără curent electric şi li s-au stricat bunătăţile de prin frigidere, pentru că distribuitorul de energie nu şi-a făcut treaba cu întreţinerea reţelelor, dar nu uită să ne taxeze la sânge pentru consumuri - mama lui de capitalism sălbatic! 

Să nu disperăm, căci deocamdată încă mai avem nişte monumente istorice pe care le putem arăta străinilor, pentru a ne legitima existenţa prin nobleţea vechimii. Pe care - să mă iertaţi - dar fac ceva câinii comunitari şi rudele lor bipede prea bine plătite din banii comunităţii pentru a se da de ceasul morţii ca să-şi facă datoria. Da, doamnelor şi domnilor: deocamdată este bine, chiar foarte bine, în ciuda faptului că suntem de râsul lumii. Şi asta pentru simplul fapt că, teoretic, se poate şi mai rău!

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!