Editorial LA ŢINTĂ - Jocuri liberale... de cuvinte

Săptămâna de care ne pregătim să ne despărţim a fost una care n-ar trebui să treacă în lehamitea cotidianului. Şi când spun asta, o fac trăgând cu ochiul spre politica de nivel dâmboviţean. Pentru mine, ca unul care observ această lume în care se fac cele mai mari manipulări în spatele uşilor închise, cel mai interesant mi s-a părut a fi faptul că liberalii au trei alternative pentru a ieşi din matriarhatul impus de Klaus Werner Iohannis: Orban, Buşoi şi Cataramă. Membrii PNL vor trebui să opteze luna viitoare pentru unul dintre ei, astfel încât să nu-i silească pe Brătieni să-i bântuie o mie de ani de-acum încolo. Am constatat cu oarecare satisfacţie că noul lider judeţean, Adrian Miuţescu şi echipa sa a participat la Bucureşti la lansarea lui Ludovic Orban. Şi cu oarecare uluire când l-am auzit pe Crin Antonescu susţinându-l până în pânzele albe pe Cristian Buşoi. Poate că sunt eu mai îngust la minte, dar tipul nu este din categoria celor care mi-ar putea inspira încredere. De fapt, am mai spus-o, mie mi se pare o copie nereuşită a lui Emil Boc. Şi asta pentru că, după ce Orban a fost scos pervers anul trecut din cursa pentru postul de primar al capitalei, n-a avut curajul să ia taurul de coarne şi să-şi asume el candidatura, deşi fusese anunţat drept posibil. Precizare: n-am avut şi nu am intenţia de a-l jigni pe fostul premier şi purtător de geantă al lui Băsescu! Şi nici n-am s-o fac, pentru că Boc a demonstrat că ştie să câştige o luptă electorală, atunci când a fost reales primar al Clujului. Cât despre Buşoi, rămâne - pentru mine cel puţin - doar fiul repetatelor ploi. Să mă ierte Dumnezeu, dar dac-aş fi membru al PNL, iar el ar fi ales preşedinte, mai degrabă aş prefera să mă apuc de muzică clasică decât să-l apăr cu pieptul meu pe micul om care se vrea zadarnic mare! Cât despre Viorel Cataramă, tipul are într-adevăr idei ultraliberale, dar destule sunt nişte utopii, judecând după realităţile societăţii contemporane. Iar transformarea partidului într-un S.R.L., S.A. ori trecerea lui pe persoană fizică, n-ar sluji cu ceva ideea de democraţie.

Personal l-aş prefera pe Orban, deoarece am avut ocazia să-l cunosc în 2008, când a venit la Curtea de Argeş din postura de ministru al Transporturilor. Atunci aveam în zonă probleme cu ruperea DN 73C, la Cărbune - în zona Domneşti şi pe Momaia - la Tigveni. Dumnealui s-a angajat să rezolve aceste probleme şi s-a ţinut de cuvânt. Tot în acel an a venit să-l susţină pe Miuţescu pentru al doilea mandat de deputat, prilej cu care a prezentat prima variantă a planului pentru autostrada Piteşti-Sibiu. Şi a susţinut că lucrările puteau începe anul următor. Numai că s-a schimbat guvernarea, iar B.U.B.A. (Băsescu, Udrea, Boc şi Anastase) n-a mai considerat artera rutieră cu pricina o prioritate, deşi lucrarea beneficia şi de finanţare europeană. De atunci s-au pierdut aproape 9 ani, s-au mai câştigat nişte bani grei din Studii de Fezabilitate şi autostrada spre Sibiu a devenit un veşnic argument electoral pentru toate partidele. Dincolo de toate păcatele care i se impută lui Ludovic Orban, inclusiv faptul că ar fi afon sau că n-ar fi dansat-o cum trebuia pe Elena Udrea când îi era colegă de partid, de-a făcut-o să-şi caute adăpost la Traian Băsescu, mie mi s-a părut a fi un tip care ştie să-şi respecte cuvântul dat. Şi după atâţia papagali, parcă ar fi nevoie şi de astfel de oameni, mai ales după ce ultimii lideri au şi-au dovedit diletantismul politic de-a dreptul criminal, aducând PNL-ul în pragul autodistrugerii. Oameni de spirit, argeşenii noştri ştiu să apeleze şi la butade. "Dacă Orban nu-i bate la cataramă pe buşoi, am feştelit-o la următoarele alegeri: praf şi pulbere ne facem!" Asta era convingerea unui liberal autentic, căruia i-am promis să nu-i dau numele, pentru că n-a avut vreodată pretenţia de a se băga ca musca pe ... obiect. Şi afirm că o împărtăşesc, convins fiind că toţi avem nevoie de politicieni care să nu-şi consume energia la nivel de trompete, ci prin acţiuni concrete. Oricât de greu ar fi de crezut, chiar şi PSD-ul are nevoie de un PNL puternic, care - din opoziţie - să nu-l lasă să se culce pe laurii victoriilor trecătoare!

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!