Editorial LA ŢINTĂ - Pirul, cucuta şi nefăcuta...
Şedinţa de legislativ de la sfârşitul lunii februarie a avut şi momente de balamuc curat. Şi asta deoarece pe ordinea de zi a reapărut un proiect de hotărâre pentru modificarea şi completarea HCL nr. 5/2017, pentru aprobarea unui Studiu de oportunitate şi pentru aprobarea concesionării prin licitaţie publică a păşunilor alpine Podul Giurgiului şi Năneasa. Practic se propuneau spre adoptare nişte modificări şi completări ale Regulamentului de organizare a licitaţiei şi a Caietului de sarcini. În sala de şedinţă au fost prezenţi şi crescătorii de animale interesaţi, care sunt divizaţi de interese divergente în mai multe tabere. Ceea ce, la urma urmei, se înscrie în normalitatea mai greu de înţeles pentru străinii ce nu pot desluşi valenţele vorbei înţelepte din bătrâni, conform căreia interesul poartă fesul. Iar când fesul ăla mai poate fi şi subvenţionat, pe poteca păcii cresc numai buruieni, spini şi mărăcini, printre care se târăsc fel şi fel de reptile cu sânge rece, dispuse să muşte fulgerător orice fraier le iese-n cale. Aşa că nu trebuie să ne mire faptul că oricât a încercat primarul Panţurescu să-i aducă pe cei interesaţi la un numitor comun, n-a reuşit în cele patru întâlniri în care i-a pus la aceeaşi masă. Orbit de dreptatea proprie şi de teama de a nu fi nedreptăţit, fiecare dintre împricinaţi s-a simţit mai degrabă tentat să lovească masa cu pumnul atunci când constata că argumentele sale n-au cum să-i convingă pe ceilalţi. Iar legea a băgat-o fiecare la coş, mai ales când nu găsea în ea nişte proptele pentru sprijinirea proprie-i poziţii!
Din păcate, în războiul crescătorilor de animale s-au lăsat angrenaţi şi unii dintre consilierii locali. Greu de spus dacă au făcut-o mânaţi de interese ascunse sau dacă au fost manipulaţi, uzându-se de naivitatea - ca să nu-i spunem pe nume - sau de buna lor credinţă şi de un partizanat local desuet în faţa legii. Diversiunea nu este nouă, a mai funcţionat şi în alte mandate şi n-avea rost să renunţe cineva la ceea ce-a mers strună. Iar pentru a nu se bloca angrenajul bine uns, s-a apelat la ameninţări directe, dar cu mare grijă pentru a se evita cuvântul acela format din trei litere, care le dă celor cu musca pe căciulă frisoane de blestem de mamă sau de amantă părăsită. Este de înţeles că oamenii interesaţi să-şi păstreze privilegiile căpătate ştiu ei cum s-ar lepăda uşor de ele, mai ales după ce le-a mers atât de bine până acum. Ţin să precizez faptul că eu nu dau credit acuzaţiilor cu înţelegeri făcute pe genunchi cu nu ştiu câţi ani în urmă, deşi mi s-ar putea replica simplu că brânza-i brânză şi-n burduf de câine şi că numai papagalii se schimbă! Pe cale de consecinţă, mă interesează mai puţin la câte ţâţe ciobăneşti a supt sau suge în continuare nu ştiu ce onorabil la mâna căruia au ajuns păstorii noştri. Na, că m-am tulnicit şi eu la minte de atâtea scorneli şi am încurcat urma cu turma şi stâna cu văgăuna!... Ciocnirea atâtor pretinse infailibilităţi a dus la vocalize tarzanice, pe care preşedintele de şedinţă, Şerban, le-a permis dintr-un calcul machiavelic. Mi-e greu să mă pronunţ dacă era bântuit de vechiul hit "Un' te duci tu mielule?... La şedinţă, domnule!..." ori pentru că toată circoteca dezvăluia tare cu vechi şi trainice rădăcini comuniste, conform cărora unii mai tari în gură voiau să li se recunoască public faptul că se pricepeau la toate. E drept că nu cereau conferirea oficială a titlului de "pricepuţoi", dar trebuie recunoscut faptul că sunt consecvenţi. Şi până la un punct, pot fi înţeleşi. De ce le-ar mai fi păsat că se făceau de râs, după ce o puseseră de mămăligă şi n-aveau certitudinea obţinerii făgăduitei brânze de burduf, a urdei sau dracu' mai ştie a ce - "în caz de..."? Orice ghiolban ştie că fără ceva untuleţ, cirul n-are pic de farmec şi jintiţa fără sloi e numai laxativ puternic pentru stomacurile sensibile, nicidecum energizant afrodisiac sau epicurean!
Iar faptul că scandalul a continuat şi după încheierea şedinţei, afară, când părţile beligerante trudeau să-şi numere oile sau caprele, de parcă reînviaseră vremurile ouălor lui Adrian Năstase, a întregit un spectacol jenant pentru o parte a cremei comunităţii locale, care nu poate pricepe în ruptul capului că sunt lucruri care nu se fac... Procedând aşa, probabil că s-au întărit bănuielile că ar fi ceva putred în toată brânza asta valahă care - oricât de mult s-ar spârcui - nu este şi nu va fi vreodată brand franţuzesc, cât timp în loc de iarba grasă de la munte, oile, caprele, vacile şi celelalte ierbivore vor fi silite să pască pirul, cucuta sau să mizdrească mătrăguna iţită din asfaltul autostrăzii intereselor mai mult sau mai puţin curate!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
