Editorial LA ŢINTĂ - Abandonaţi tâmpiţii din şcoala românească!
Îmi asum riscul de a fi înjurat, ostracizat, pus la zid şi împuşcat. Şi asta pentru că nu mai suport atâta tâmpenie! Un exemplu: nişte minţi mult prea odihnite au propus ca probă pentru Olimpiada de Limba română formularea unui denunţ. Nu-i aşa că nu v-aţi fi închipuit aşa ceva?... Din punctul meu de vedere este o idioţenie monumentală, chiar dacă pleacă de la "Moromeţii" lui Marin Preda. Ce-are, monşer, nea Ilie Moromete cu contemporaneitatea? De ce trebuie să jignim şi memoria unor personaje de roman, de parcă nu ne-ar fi de ajuns scribii care trudesc din greu pentru DNA, de când a avut cineva ideea de a resuscita instituţia denunţului securisto-kaghebistă din perioada dejistă şi ceauşistă?... Acum s-au găsit nişte epigoni prin Prahova, care să slujească la modul condamnabil interesele organelor de cercetare, pregătind viitoarele cadre de delatori. Oare acesta este rolul actualului sistem de educaţie?... Asta ne dorim, ca părinţi, pentru copiii noştri? Sper să fie foarte puţini cei ce ar fi tentaţi să răspundă, ca papagalii, afirmativ. Purtătorul de cuvânt al IŞJ s-a jurat pe carne şi pe ce-i mai stătea la îndemână că habar n-avea cine era iniţiatorul acestei fantasmagorii. Oare nu s-a găsit cineva care să dea acea replică moromeţiană - tot de la Marin Preda citire: "Păi vezi că eşti prost?..." Poate c-aşa o fi, poate că nu, dracu' ştie, căci Dumnezeu nu poate fi amestecat într-o asemenea mizerie jegoasă...
Mie mi-e greu să dau cu barda în corpul profesoral actual, deoarece am respectul meu nedezminţit faţă de cei care mi-au pus tocul în mână şi m-au educat - la vremea mea. Dar nu pot trece peste nişte aspecte care au ieşit la suprafaţă în ultimul pătrar de veac, şi nu sunt deloc de laudă pentru casta asta care se vrea şi reuşeşte să obţină statut de aristocraţie, cu privilegiile de rigoare. Oare nu vă sugerează ceva faptul că a fost luată în calcul prima - alături de ceea a medicilor - la creşterile salariale?... Onor guvernanţii noştri, care se dau mari binefăcători sociali, şi-au ales două categorii mai cu moţ, ca să le favorizeze. Restul lumii rămâne la mila Domnului Dumnezeu, când şi-o aduce aminte de ei!
Revenind la temă, n-aş vrea să reamintesc acum luptele fratricide ce s-au purtat şi se poartă pentru direcţiunea unor şcoli, care - dacă urmărim cu ce mijloace se duc - desfid educaţia şi pregătirea presupusă că o au cei implicaţi. Pentru mine, asemenea specimene sunt corigente la calitatea umană, ameninţate serios de repetenţie veşnică, mai ales dacă sunt agenţi acoperiţi ai DNA sau SRI de genul acela constipat, care necesită tratament specific, nu simplu, cu laxative. Nu de alta, dar prin Bistriţa s-au găsit alţi "deştepţi" care să propună ca temă de abordat Ordonanţa 13, consecinţe, mă rog - tot tacâmul!
N-am să vă plictisesc pomenind din nou numele profesorilor pe care am avut şansa să-i am ca modele în viaţa mea. Dar nu pot să trec peste exemplul regretatului fost senior editor al ziarului nostru, prof. Al.Th. Ionescu. Astăzi se împlinesc opt ani de la trecerea sa la cele veşnice, şi nu neapărat pentru că am avea datoria să-i adresăm un gând pios, mă simt obligat să fac o mărturisire. În anul şcolar 1998-1999 făcea gratuit, în afara orelor de program, la "Vlaicu", meditaţii cu viitorii candidaţi la Bacalaureat. Sigur că era privit urât de cei ce considerau că li se astfel lua pâinea meditaţiilor plătite de la gură, dar înjurăturile celorlalţi nu l-au determinat să renunţe! Spre ştiinţa tuturor, nu şi-a cumpărat nu ştiu câte case din munca dumnealui, dar şi-a construit o imagine care dăinuie şi acum în amintirile multora. Pentru asemenea oameni trebuie să avem tot respectul şi să regretăm că sunt tot mai puţini...
V-aş putea spune multe lucruri care nu fac cinste urmaşilor săi, cu exemple de nerespins. Mă abţin deocamdată să nominalizez, dar nu pot ignora anumite tare. Recent ne-am confruntat cu o situaţie caraghioasă în care s-a pus un director de şcoală din Curtea de Argeş, care anunţa un eveniment despre care n-avea habar, iar apoi se amuza pe seama ţepei pe care o trăsese propriei credibilităţi. O boală aproape incurabilă este cea care ţine de nevoia de imagine pe care o resimt cadrele didactice. De câte ori se desfăşoară o acţiune într-o şcoală, conducerea stabileşte merite la cam tot statul de plată, preferând să-i ignore pe elevi. Explicabil, dacă ne gândim că în joc sunt nişte grade didactice şi cine mai ştie ce alte avantaje materiale. Toate bune şi frumoase, dar este corect să-i trateze pe copii la modul impersonal, ca material didactic consumabil, care azi e, mâine nu?... Tare sunt curios ce părere au părinţii despre o astfel de manieră de a face educaţie supunând conştiinţele tinere la testul nedreptăţii de la cele mai fragede vârste!
Cu scuzele de rigoare, declar deschis că pe mine nu mă mai miră prea multe lucruri. În sistemul de educaţie nu pot avea pretenţii de la oameni care se fac de cacao atunci când dau examene pentru titularizare şi dovedesc că n-au nivelul de cunoştinţe care să le permită obţinerea unor note de trecere. Dar iau pur şi simplu foc atunci când li se fac publice rezultatele, de parcă ziariştii ar fi vinovaţi că nu ştiu dumnealor carte! Împinşi de la spate politic sau cine ştie din ce alte motive, ocupă însă nişte posturi - indiferent de notele obţinute - încercând să-i înveţe pe copii ceea ce ei nu ştiu. Iar rezultatele se văd la examenele de final de ciclu, îndreptăţind părerea lui Băsescu, în conformitate cu care "învăţământul românesc produce tâmpiţi pe bandă rulantă". Iar exemplul cu proba de olimpiadă a formulării unui denunţ literar mi se pare a fi dovada irefutabilă pe care o putea pune la dispoziţia sa sistemul de învăţământ. Va fi vai de noi dacă nu vor fi abandonaţi tâmpiţii din acesta cât mai repede posibil, căci ţara are nevoie şi de săpători de şanţuri, vidanjori sau alte meserii - la urma urmelor, bănoase şi onorabile - cât timp se practică în bună credinţă!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
