Editorial LA ŢINTĂ - Asistaţi social cu statut special
Formularea nu este una pretenţioasă şi nici inventată. Este reală, deşi nu se recunoaşte oficial prin nomenclatorul meseriilor. Ne izbim zilnic de astfel de persoane, care ne amărăsc vieţile prin modul în care-şi câştigă banii de la stat şi la propriu, şi la figurat. Pentru că, să fie clar, mă refer la personalul bugetar şi la sistemul de risipire a banilor comunităţii perpetuat politic de toate guvernările de după 1990! Valorile s-au inversat dramatic, astfel încât cei plătiţi din banii noştri au ajuns să ni se urce-n cap şi să ne trateze ca pe nişte sclavi. Unii au ajuns pe posturi ca rezultat al alegerilor noastre, iar personalul din administraţia naţională sau locală a fost selectat de ei dintre oamenii de casă sau dintre cei impuşi de stăpânii lor, destul de şmecheri ca să rămână în umbră. Ca să n-o mai lungesc, trebuie să recunosc că Petre Ţuţea avea dreptate când spunea că un sistem politic care apucă să se învechească este mai bun decât oricare ar vrea să-i ia locul!
La începutul lui decembrie 1989, numărul românilor care ar fi plâns după ceauşism era infim. Nu mă pronunţ cam care este acum, când ilieşismul şi băsismul ne-a dus la iohannism şi la revenirea în forţă a practicilor securisto-kaghebiste. N-o să spun decât că datorită corupţiei pe cale de generalizare chiar şi la nivel de conştiinţe, s-a ajuns la acceptarea prezumţiei de nemernicie, care a eliminat-o din joc pe cea de nevinovăţie. Iar când lupta contra acestui flagel este dusă de personaje sinistre ascunse după nume de cod de cuvele sau portocale ori când cei ce acuză găştile de penali pot fi cel puţin bănuiţi că sunt ei înşişi parte, despre ce mai vorbim?...
Eu n-am să dau cu barda în cei pe care îi cunosc mai puţin. Prefer să vorbesc despre cazurile de care ne izbim cotidian noi, ăştia, de care-şi bat joc cei ce cred că l-au apucat pe Dumnezeu de un deget dacă sunt angajaţi la stat. Şi parţial au dreptate, căci acolo e trai, neneaco, pe banii contribuabililor, başca salariile ce cresc dacă ai norocul să prinzi o schimbare de guvern lacom de voturi! Pe când la patron nu ţine, trebuie să-ţi meargă mintea şi să munceşti să-ţi sară capacele pentru salarii care rareori depăşesc nivelul minim pe economie. La Curtea de Argeş aşa e, pentru că e sărăcie mare, monşer... La obiect, nu pot trece peste tâmpeniile pe care le afişează AJOFM de la ALOFM, unde încă nu se ştie că salariul minim pe economie a ajuns la 1.450 lei de la 1 februarie. Deşi am atras atenţia în urmă cu o săptămână asupra faptului că se putea bănui că există persoane interesate să-i şmecherească pe viitorii angajaţi cu câte 200 lei lunar, n-am avut parte de vreo reacţie - în sensul corectării Ofertei locurilor de muncă - nici de la ALOFM şi nici de la AJOFM. Asta ne face să bănuim că există persoane interesate de posturile de şefi, care vor să-i zboare din ele pe d-nii Romică Floroiu sau Nicolae Bădescu. Doamne fereşte să nu fie cumva adevărat că salariile minime de 1.450 lei lunar să fi fost numai o promisiune ca toate celelalte electorale neonorate! Recunosc, n-am verificat şi pe documentele de la ANOFM, căci ne-am temut să nu găsim şi pe-acolo persoane care inventează meserii, gen "receptior", pe care nu le-am găsit nici în DEX şi nici în amintitul nomenclator al meseriilor. Acolo există "recepţioner marfă". Dacă angajatorii n-ar fi siliţi să dea la ALOFM locurile de muncă, atâta neprofesionalism manifestat de funcţionarii de acolo i-ar determina să uite că există agenţiile acestea!
Pentru că eu fac parte din cei ce dau creditul cuvenit legii terţului exclus atunci când sunt în discuţie probleme comunitare, am să mai apelez doar la un exemplu. Nu înainte de a explica acel terţ exclus, care s-ar traduce simplu prin eliminarea nuanţelor: ori e albă - ori e neagră! În concepţia mea, un ales local trebuie să fie neapărat bun, altfel să plece acasă, dacă urmăreşte doar încasarea indemnizaţiei prin simplu act de prezenţă. S-a spus obsedant după 1990 că am avut la Curtea de Argeş legislative a căror calitate umană a scăzut de la mandat la mandat. În iunie trecut, destui concitadini erau optimişti, considerând că pregătirea consilierilor locali putea aduce un salt calitativ în administraţie. Recunosc că am rămas sceptic, tocmai pentru că experienţa de viaţă îmi dovedise mai de multe ori cât de slabe sunt persoanele cu diplome universitare când este vorba să-şi asume responsabilităţi. Şi asta pentru că nu-mi ieşea din minte întâmplarea cu un onorabil care, prin 2004, venea la reuniunea consiliului fără dosar de şedinţă. Asta nu l-a împiedicat să încaseze patru ani indemnizaţia de consilier local fără să-i audă cineva glăsciorul. Răutăcioşii afirmau că tipul avusese un meci de lungă durată, interminabil chiar, de tenis de buzunar. Habar n-am dacă a câştigat stânga sau dreapta, dar cert este că a fost promovat în mandatul următor!
De obicei fiecare şef de partid îşi face echipa, astfel încât să aibă alături oameni care-i recunosc autoritatea şi rareori spun altceva decât "Jawohl!" sau "Oui, chef!" ("Am înţeles!") - după preferinţele lingvistice ale boss-ului. Au trecut vreo opt luni de la validarea actualului legislativ şi n-am auzit vocea multora dintre consilieri. Ar fi fost absurd să avem pretenţii ca astfel de oameni să fi formulat vreo propunere chiar aiurită!... Ceea ce e clar este faptul că majoritatea aleşilor noştri nici măcar nu răsfoiesc dosarele de şedinţă şi votează cum li s-a spus dinainte sau se orientează pe loc cum i-ar plăcea şefului de grup. Şi asta pentru că totul se tranşează poate chiar dinainte de şedinţele comisiilor de specialitate! N-aş vrea să merg cu gândul până acolo că nu prea le au onorabilii noştri aleşi cu cititul, deşi aş putea invoca minim un caz din trecutele mandate. Dovadă este faptul că, după ce am umflat intenţionat de o sută de ori suma redevenţei care s-ar putea lua de pe concesionarea pe 10 ani a păşunilor alpine, au picat la test cam 85%. Numai trei din totalul de 20 m-au apelat ca să mă contrazică, ceea ce este extrem de puţin. Corect este să recunoaştem că mai există şi rebeli, puşi la punct când se consideră că au sărit calul majorităţii. Acum, vă spun că am o mare curiozitate legată de ce vor scrie cei ce n-au avut practic activitate în rapoartele la care-i obligă legea. Şi nu numai cei de la Curtea de Argeş, ci de oriunde din zona noastră şi din ţară, căci majoritatea aleşilor sunt asistaţi social. Dumnealor dau impresia că încasează foloase necuvenite, fără a fi luaţi măcar la ochi de cei ce i-au ales, care sunt prea creştini şi extrem de dispuşi să le acorde la nesfârşit prezumţia de nevinovăţie, chiar dacă le-au furat cu neruşinare încrederea. Ce-au promis în campania electorală s-a dat la coş, câtă vreme nu mai sunt de văzut pe la porţile oamenilor. Iartă-i, Doamne, pe cei săraci cu duhul şi scapă-ne de ei, că altfel ne scăpăm singuri!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
