Editorial LA ŢINTĂ - Între slogăneală şi golăneală
Aici se situează România în prima decadă a lunii februarie 2017. Şi asta pentru că oamenii aleşi s-o conducă nu numai că nu făuresc ceva, dar distrug tot ce le iese-n cale ca nişte descreieraţi. Naţiunea este mai dezbinată decât oricând de lupta politică pentru ciolanul puterii absolute. Detonatorul revoltei s-a fâsâit la Bamboo, unde nu s-a mai repetat reuşita de la Colectiv 2015. Numai că profesioniştii loviturilor sub centura guvernamentală au apelat la varianta secundară, profitând de grăbita şi neexplicata ordonanţă pesedisto-aldistă cu numărul fatidic 13. Preşedintele Klaus Iohannis, care are greţuri încă din noaptea de 11 spre 12 decembrie din anul trecut, de când s-a lămurit că s-a dus pe pustii "guvernul său", a început răfuiala cu aşa-zisa gaşcă de politicieni cu probleme penale, chemând prin interpuşi lumea în stradă, la proteste "spontane". Şi-a asumat astfel rolul de catalizator al unei opoziţii parlamentare somnambulo-autistă, din punct de vedere politic, bineînţeles. A legitimat cu propria-i prezenţă o mişcare fals-civică neautorizată. Profesioniştii din tabăra adversă au afirmat că astfel s-a plasat clar în rândul infractorilor, cu aroganţa celui ce se ştia apărat de imunitate. Aceasta îi permite să calce în picioare Constituţia României ori de câte ori are chef. Dar scopul scuză mijloacele, iar îndepărtarea guvernului PSD-ALDE merită orice! Numai că s-a trezit ca ucenicul vrăjitor cu o mulţime furioasă, care-i cerea şi demisia, asediind palatul în care este chiriaşul naţiunii peste care se vrea stăpân absolut.
Pentru orice om raţional este un truism faptul că ura orbeşte. Traian Băsescu susţinea că trăim într-un stat mafiot. Şi ca omul care ştia ce-a clocit, a şi explicat - în mare - mecanismele de care se folosesc găştile securiste ca să-şi facă de cap. Iar acum avem dovezi clare nu numai din dezvăluirile fostului deputat Sebastian Ghiţă, ci şi din declaraţia şefei DNA, Laura Codruţa Kovesi. Dumneaei a încercat să explice cum a declanşat cercetarea guvernului pentru că a elaborat acte de genul OUG nr. 13, care a primit girul legalităţii de la Curtea Constituţională a României. Numai că i-a scăpat păsărica din gură când a spus că a primit o sesizare privitoare la acea ordonanţă de la anumite persoane, căreia a trebuit să-i aducă nişte completări de corecţie, ca să poată îndeplini anumite cerinţe fără de care nu avea aspect legal. Bomba a venit când a pronunţat data, care era cu câteva zile înainte de a fi emisă ordonanţa (?!?...) Orice comentariu pe această temă poate aduce surprize de coşmar oricui nu are grade ori nume conspirativ de "acoperit". Deci am să mă abţin să merg ca oaia la tăiere, după ce Procurorul General Augustin Lazăr a făcut stânga-mprejur cu OUG 13, DNA-ul şi CSM-ul au "încasat-o" în plină figură de la CCR, care a pus lucrurile în ordine, dovedind diversiunea prin care au fost scoşi oamenii în stradă. S-ar zice că prea multe instituţii din cadrul aşa-zisului stat de drept sunt groggy, dacă nu chiar varză!
N-am să revin asupra momentelor jenante înregistrate cu prilejul discursului lui Klaus Iohanis în Parlament. Numai că a doua zi, cucuveaua mov s-a mutat de pe umerii lui Dragnea, Tăriceanu şi Grindeanu pe ai săi. Şi i-a cântat a pustiu şi jale la Cotroceni. Miercuri seara a dat totuşi dovadă că nu-i curge bere-n vene, atunci când a ieşit să dialogheze cu cei care-i cereau demisia. N-a ţinut slogăneala nici acolo, cum nu ţinuse nici în forul legislativ suprem şi s-a ajuns tot la o golăneală jenantă! Numai că aceia ce l-au huiduit pe Iohannis n-au înţeles că şi-a atins scopul: pe de o parte s-a lăsat bănuit de tentativă de dialog pentru detensionarea situaţiei pe care a creat-o, iar pe de alta, şi-a creat un alibi, în sensul că a mers nu numai să-i încurajeze pe "ai săi" în Piaţa Universităţii, dar şi pe opozanţi, în pragul Palatului Cotroceni. Naivii pot vedea în asta un pas pe calea normalizării, pe care cei aflaţi în fruntea puterii legislative şi administrative a ţării n-au avut curajul să-l facă deocamdată.
Iohannis este până acum singurul câştigător al crizei pe care a creat-o, căci a înregistrat o uşoară creştere în sondaje, pe când partidele au scăzut. Dar să nu se îmbete cu apă rece, căci mai e mult până departe. Poporul acesta este instabil ca nitroglicerina, are spirit şi un simţ al umorului străin de sîngele nemţesc şi mâine s-ar putea să întoarcă oiştea, Mein Gott! Miştocăreala balcanică efervescentă, grosieră chiar, poate să-l prindă pe Băsescu, dar nu pe Iohannis, care nu va reuşi decât cel mult să devină o copie caricaturizată a predecesorului. Şi asta pentru că umorul lui e scrâşnit, ca să nu spunem ca varza acră stricată. Dovada am avut-o la discursul din 7 februarie, când a frizat - pe alocuri - ridicolul. Klaus Iohannis a pozat, ca suporterul rapidist tradiţional - "Singur împotriva tuturor" guvernanţilor. Pentru a-şi atinge scopul realegerii în 2019, a decapitat opoziţia populată de prea multe personaje de operă bufă. Liderii de la PNL şi USR vorbesc în dodii, iar colegii lor dorm pe ei şi la dezbaterea bugetului, şi la cea a moţiunii de cenzură pusă la mişto, aşa - ca să fie. Ei nu sunt decât nişte diminutive şi la propriu, şi la figurat, care reuşesc să convingă lumea că au căpăţâni de paie putrede, goale de tărâţe. Aşa că era firesc să fie scoşi în factor prim chiar şi de un personaj care deseori dă impresia că ar fi un roboţel întors cu cheiţa sau dirijat cu telecomanda!
Concluzionând, este vremea cea mai potrivită de vânătoare pentru Băsescu. Fostul preşedinte ştie să întărâte, să devieze ura populară spre alţii, aşteptând răbdător să-i vină apa la moară. Dumnealui n-a uitat cum se manevrează butoanele puterilor oculte, şi mai ales oamenii care le slujesc. Aşa că, dacă e ignorat, "pre mulţi are să popească" - vorba lui Vodă Lăpuşneanu!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l acum şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
