Editorial LA ŢINTĂ - Să ne ierţi, Al.Th. Ionescu!
Dac-ai mai fi trăit, ai fi împlinit mâine 67 ani. De opt ani însă nu te mai aniversăm, te comemorăm. Ai fost unul dintre mentorii noştri la acest ziar. Dezbaterile de idei atât de vii - pentru că nu eram de fiecare dată de acord - ne ajutau pe toţi să ne clarificăm poziţiile şi să înţelegem mai bine că lumea în care trăiam era departe de a fi cea mai bună cu putinţă. Şi dacă era aşa, vina ne aparţinea fiecăruia dintre noi, pentru alegerile făcute şi pentru modul în care din simpatie, de milă sau de silă, unii mai simţeam nevoia de a proteja pe câte cineva. Al.Th. - cum îi spuneam - era de cele mai multe ori necruţător, asumându-şi conştient riscul de a fi acuzat că era ofticat că ţintele editorialelor sale se căţăraseră pe scara socială mai sus decât el. Pentru că, la drept vorbind, îşi atrăsese destule aversiuni ale oamenilor puternici, cel puţin în Curtea de Argeş. Care aveau şi ei relaţiile lor şi care judecau pe modelul comunist "Dai în mine - dai în fabrici şi uzine!" Dar asta nu l-a oprit să lovească în componenţii parodiei de clasă politică dominantă pe plan local sau naţional. Singura sa slăbiciune erau tinerii, parte dintre ei elevi ai săi, în care credea şi pe mâna căruia era gata să parieze tot ce avea! Dac-ar mai fi trăit, ar fi suferit să vadă câţi l-au dezamăgit prin ceea ce au făcut în aceşti ani de la dispariţia sa...
Poate că la vremea aceea nu i-am înţeles toate poziţiile. Şi tocmai de aceea, şi în numele celor care l-ar fi dezamăgit, îi cerem acum iertare! Am greşit pentru că n-am fost la fel de vigilenţi cu ceea ce se întâmpla în jurul nostru. Ne-am pus prea puţine întrebări asupra modului în care şi-a încheiat socotelile cu viaţa pe un pat de spital. Nu spun mai multe, pentru că mă tem că aş risca să fiu pus la zid şi pentru vina de a avea un amestec în crucificarea lui Iisus Hristos. Dar nu pot să nu mă întreb cum ar fi privit dumnealui ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani în ţara asta a noastră. Pot bănui, însă, pentru că tocmai am răsfoit cartea sa de editoriale scoasă In memoriam de Trustul de Presă ARGEŞ EXPRES, în care-l făcea zob pe Adrian Năstase, când îl luase capul văzându-se sus de tot şi o apucase pe arătură în preajma alegerilor prezidenţiale din anul 2004. Atenţie: îl taxase după cum merita pentru excesul de putere manifestat arogant, deşi amândoi aveau nişte puncte comune cu localitatea Tărtăşeşti - dacă nu mă înşel. Tocmai de aceea sunt sigur că nu i-ar fi menajat acum pe "puii" lui Ady Năstase-Bombonel!
Nu vreau să fac în acest moment istoria anilor zbuciumaţi în care Al.Th. Ionescu ne-a lipsit. Voi insista însă să dovedesc temeinicia ipotezei haosului creat de preacurvitele găşti politice care ne-au condus şi ne decid încă destinele. Şi dintre ele nu exclud pe cineva sau ceva, începând cu partidele politice şi sfârşind cu cei opriţi prin lege să facă politică, fie că sunt în poziţie de decizie statală, fie că fac parte din lumea serviciilor secrete, a afacerilor, a multinaţionalelor, a cultelor religioase sau chiar a reprezentanţilor altor state, care se dau curate de corupţie, dar nu sunt nici pe departe scutite de păcatul venalităţii. Aşa că nimic nu prea mai are valoare de truism în ţara asta a tuturor posibilităţilor!
Mă voi referi scurt la ziua de 7 ianuarie şi la discursul preşedintelui Klaus Iohanis în Parlamentul României. Am văzut acolo o circotecă greţoasă, făcută sfidător de ambele tabere, care au dovedit faptul că nu pot depăşi nivelul mârlăniilor. Aleşii naţiei ne-au dovedit că nu ştiu să lupte cu armele democraţiei adevărate, pe doctrine şi argumente, nici măcar sub cupola Parlamentului. Acolo n-a fost o luptă dreaptă, pentru că nu s-a depăşit nivelul competiţiei de mirosire a ciorapilor murdari. Am fi dorit să vedem în acel for dacă nu icoanele unor sfinţi, măcar nişte lorzi. Dar am descoperit oripilaţi că aveam de-a face cu nişte micimani cu educaţie de maidan sau de scara blocului. Iohanis a venit să critice majoritatea parlamentară, şi PSD-ul în special, pe care l-a acuzat de corupţie. Personal aş rezuma telegrafic situaţia prin formula "A venit al lor la ai săi şi ăia i-au întors spatele!" Dar a meritat-o, pentru că şi-a băgat picioarele în Constituţia şi legile ţării nu numai prin legitimarea luptei antiguvernamentale dusă în stradă prin demonstraţii neautorizate prin propria-i persoană, dar şi prin felicitarea părinţilor care şi-au dus copiii în Piaţa Victoriei la "o lecţie vie de democraţie". Iar pentru că n-a cerut încetarea protestelor, deşi a ajuns să fie el însuşi asediat la Cotroceni, a dovedit că este şeful piromanilor politici! Constat cu tristeţe că mergând pe aceste coordonate, ţara noastră se îndreaptă spre schimbarea numelui în Ro-mânăria. Şi asta şi pentru simplul fapt că PSD, cea mai puternică forţă politică a României, are atât de puţini oameni de valoare scoşi în faţă şi puşi să muncească pentru cetăţenii care i-au dat votul. Iar recunoaşterea faptului că este infiltrat de securişti nu este deloc de natură să ne aducă liniştea. Tocmai de aceea ducem dorul unor oameni ca Al.Th. Ionescu care, probabil, ar fi pus nişte concluzii şi diagnostice chirurgicale mai exacte...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
