Editorial LA ŢINTĂ - Stopaţi diversiunile de tip Ţinutul Secuiesc!
De la bun început mă declar revoltat! Şi asta după ce am auzit că un grup de cetăţeni din Harghita au aruncat din nou în public ideea ruperii teritoriului judeţului lor, al Covasnei şi a o parte din cel al Mureşului de la trupul României, ca să întemeieze acolo Ţinutul Secuiesc. Nu este ceva nou, dar nu pot trece cu vederea că astfel de idei sunt lansate tocmai atunci când societatea noastră trece prin momente delicate, când fierbe strada şi există riscuri clare de destabilizare. Preşedintele UDMR Kelemen Hunor iese cu declaraţii publice liniştitoare şi lasă să se înţeleagă că ar fi vorba doar despre un simplu exerciţiu de democraţie. Cică, la urma urmei, procedura ar fi destul de complicată şi lungă, că ar trebui să treacă de la dezbaterea publică la cea din parlament şi că nu s-ar pune problema ca românii să ajungă în ţara lor mexicanii minoritarilor maghiari. Asta pentru că, deocamdată, nu se pune problema să se ridice un zid de separare a republicii secuieşti de restul României. Pentru că aşa se spune că ar dori iniţiatorii: să proclame acolo o republică şi să-şi aleagă un preşedinte! Iar dacă asta e autonomie, apoi cineva chiar şi-a pierdut proprietatea termenilor sau ne cred pe noi mai proşti decât ne putem permite să părem. Udemeriştii zic că n-are rost să ne îngrijorăm, căci cetăţenii acelei parodii teritoriale nu-şi vor alege în frunte un etnic român şi nici sas. Tare de tot Kelemen bacsi, de parcă noi n-am şti bancul cu ţinutul secuiesc, după care se zice c-ar fi înnebunite damele din etnia dumnealui!...
Liviu Dragnea primeşte ceea ce merita din partea lui Kelemen Hunor şi ai lui. După ce în campania electorală a promis să nu facă vreo înţelegere cu aceşti pescuitori prin apele tulburi ale politicii, şi-a uitat angajamentul şi a bătut palma cu ei. În mintea oamenilor de rând, asta se numeşte mânărie, chiar dacă în politică are alt nume de cod! PSD şi-a dorit o susţinere parlamentară din partea UDMR, temându-se că ALDE nu va putea rezista tentaţiilor iohanniste. Dragnea a fost prins pe picior greşit de manevra lui Călin Popescu Tăriceanu, care se întâlnea în secret cu şeful statului pe la nişte vile de protocol ca să negocieze o altă coaliţie de guvernare pe modelul celei din 2004, făcute de Băsescu. Şi pentru a nu pierde puterea, a făcut compromisul cu UDMR. Prudent, l-a făcut numai pe jumătate, neacceptându-i pe Kelemen şi pe ai lui chiriaşi oficiali în Palatul Victoria. A crezut că a cumpărat la preţ de dumping un element de siguranţă suplimentar şi s-a trezit că s-a cam făcut frate cu cine nu trebuia. Şi asta pentru că aveau de trecut punţi ce duceau spre locuri diferite!... Aşa că, de ce ne-am mai cruci că tocmai în această perioadă s-au găsit din nou maghiarii să agite apele cu autonomia şi cu Ţinutul Secuiesc, când se ştia că pentru ei nu contează decât îndeplinirea obiectivelor proprii, din care n-au făcut vreodată un secret?
Şi mai sunt revoltat şi de bâlbele celor aflaţi în funcţii de responsabilitate naţională, care par să fie preocupaţi doar de satisfacerea orgoliilor şi intereselor personale. Preşedintele ţării duce un război orb cu guvernul care nu mai e al lui şi cu cel pe care-l bănuie că ar vrea să-i ia locul la Cotroceni, în 2019. Iohannis face tot ce-i trăzneşte prin cap ca să-l blocheze pe Dragnea şi, mai nou, a ridicat steagul anticorupţiei totale, atacând ordonanţele guvernului încă din proiect. După ce s-a pronunţat categoric contra graţierii şi a fost urecheat la UE, a dat-o cotită, admiţând că n-ar fi chiar rea. Dar asta nu înseamnă că a renunţat, iar prezenţa sa în mijlocul manifestanţilor la o demonstraţie neautorizată părea de-a dreptul aiuritoare. Iohannis nu-şi îndeplineşte onest rolul de mediator politic şi asta nu poate linişti vreun om cu scaun la cap. Iar chestia cu anticorupţia este de tot râsul la el, după ce s-a anunţat că n-a plătit un leu din foloasele obţinute din banii încasaţi din meditaţiile cu care - cică - şi-ar fi cumpărat cele şase case, spre ghinionul celorlalţi colegi profesori, cum afirma în campania electorală de la prezidenţialele din 2014. Pentru toţi cei care-şi declară veniturile şi-şi plătesc cinstit obligaţiile faţă de buget, dumnealui poate fi calificat oricum, dar nu şi apărător al statului de drept, după ce a ajuns să poată fi bănuit de evaziune fiscală şi cheamă lumea la proteste antiguvernamentale neautorizate. Asta a dus la calificarea atitudinii sale drept o tentativă de lovitură de stat, pe modelul mineriadelor din 1990-1991. Specialiştii s-au pronunţat deja în sensul că preşedintele ţării este paralel cu realitatea şi că nici el, nici consilierii lui, nu înţeleg legea şi nu respectă Constituţia.
La fel de discutabilă, chiar condamnabilă este starea de aşteptare în care s-au cantonat "serviciile" şi organismele M.A.I. după ce manifestanţii au ajuns să forţeze în noaptea de 31 ianuarie spre 1 februarie intrarea în Palatul Victoria. Ei au fost mobilizaţi pe reţelele de socializare şi au fost incitaţi de declaraţii ce frizează iresponsabilitatea din partea unor lideri politici care-şi permit să facă scandal şi în parlament! Protestatarii se opun OUG prin care s-au făcut modificările cerute de C.C.R. la Codul penal şi la cel de procedură penală, pe care-l "şmecherise" într-o noapte fostul ministru aşa-zis tehnocrat al Justiţiei, Raluca Prună, pentru care nu se respectase termenul stabilit de 45 zile pentru revenirea la normalitate. Apoi DNA a suferit o înfrângere, pierzând primul termen la Î.C.C.J. în procesul intentat liderului liberal Ludovic Orban şi făcându-se de râs cu dosarul pe numele actualului ministru al Muncii, Lia Olguţa Vasilescu. Astfel, cei ce susţin că există amestec în politică din partea celor chemaţi să împartă corect dreptatea au argumente puternice de susţinere. Şi, nu în ultimul rând, ca simplu cetăţean, eu şi ceilalţi ca mine suntem legitim îngrijoraţi auzindu-l pe şeful statului spunând că "vocea străzii nu mai poate fi ignorată". Ceea ce înseamnă că legea păleşte în faţa forţei gloatei oarbe, care mâine poate demonstra pentru a cere demisia lui Iohannis! Sau, dacă vreţi, să nu mai plătească cineva un leu la taxe şi impozite. Asta chiar că este o chestie mai periculoasă decât cea cu Ţinutul Secuiesc! Pentru că România nu este numai a celor care urlă în stradă, ci şi a celor care muncim, ca să avem din ce să trăim şi noi şi toţi papagalii care se cred mai mult decât pot fi vreodată, fie că ies în stradă, fie că-şi provoacă orgasme intelectuale pe unde pot!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l acum şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
