Editorial LA ŢINTĂ - Dictatura măscăricilor
Aşa s-ar putea caracteriza situaţia de criză în care am ajuns în această zi de 27 decembrie 2016. Preşedintele României, Klaus Iohannis, revenit de la sărbătorirea Crăciunului la Sibiu, şi-a băgat picioarele-n Constituţie, în votul popular de la 11 decembrie şi în viitorul acestei ţări, din care s-a autoexclus, prin anunţul făcut la ora 12.02. Atunci a refuzat nominalizarea la postul de premier făcută de coaliţia de guvernare majoritară constituită de PSD şi ALDE şi a cerut o alta. Cu un zâmbet superior-cinic gen "aşa vor muşchii mei", şi-a spus poezia şi a plecat fără explicaţii din faţa microfonului.
La ora 16.17 a apărut şi reacţia coaliţiei, prin vocile lui Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu, care cereau un răgaz de analiză a situaţiei până mâine seară. Cei doi n-au exclus posibilitatea de a se ajunge la o suspendare a preşedintelui Iohannis, dar nici n-au pedalat pe ea. Chiriaşul de la Cotroceni - a dezvăluit Tăriceanu - la întâlnirea pe care au avut-o, de faţă cu Daniel Constantin, ar fi spus că nu va accepta o guvernare PSD şi că este pregătit pentru un război total cu oamenii lui Liviu Dragnea. Mai mult, i-a cerut să nu se coalizeze cu pesediştii! Probabil atunci credea în scenarii fantasmagorice cu închegarea unei majorităţi de dreapta în jurul PNL-ului pe care l-a făcut zob cu complicitatea lui Crin Antonescu şi cu nedeşteapta conducere pe care a impus-o personal. Iar mai nou, prin înlocuirea unei blonde de la conducere printr-o alta, a intrat clar pe tărâmul bancurilor proaste. D-na Raluca Turcan, pe la ora 17.00, ne-a dovedit prin declaraţiile făcute cu o siguranţă pe care numai ignorarea realităţii o poate da, cât de paralelă este cu nevoile cetăţenilor. Iar când o formaţie politică istorică ajunge de râs şi la propriu, şi la figurat, povestea ei se apropie de final! Asta dacă nu apare vreun Mesia s-o scoată din lada de gunoi a istoriei. Numai că Herr Klaus Werner Iohannis nu mai pare a fi personajul providenţial nici măcar pentru propria sa familie, d-apoi pentru români - cel puţin la ora actuală.
Ar fi o tâmpenie să facem vreo apropiere între 11 februarie 1938, când Carol al II-lea a desfiinţat partidele şi a instaurat dictatura regală şi 27 decembrie 2016, când unii dintre bufonii lui Iohannis caută să sugereze că numitul şi-ar dori o dictatură prezidenţială. Regele avea o anumită anvergură, iar fostul profesor de Fizică pare să fi uitat legea aceea cu "eşti om cu mine, sunt şi eu cu tine!" De ce? Simplu: a sunat-o săptămâna trecută pe Sevil Shhaideh, pe care anterior o numise ministru în locul lui Dragnea, şi i-a spus că o va numi premier, cerându-i să se pregătească pentru o discuţie pe baza programului de guvernare după Crăciun. Dar n-a mai apelat-o nici măcar înainte de a anunţa public că va refuza s-o numească - a povestit Liviu Dragnea. Care a mai spus că a dorit să-i transmită un mesaj de Naşterea Domnului, dar telefonul prezidenţial a fost închis pentru el.
Aici nu poate fi neapărat condamnat Iohannis, pentru că amânarea l-a determinat pe liderul PSD să spună anterior că nu va mai face altă numire de premier şi, dacă va fi refuzată, "ne vom întâlni în altă parte!" Dumnealui se bazează pe o decizie a CCR, conform căreia se spune că preşedintele ţării nu poate refuza propunerea de premier făcută de o majoritate parlamentară constituită oficial şi legal. Şeful statului s-a simţit însă probabil provocat şi deopotrivă încurajat de predecesorul Traian Băsescu. Care - e clar - i-a făcut jocul, venind cu o nominalizare aiurea de premier în persoana lui Eugen Tomac, susţinut doar de cei 5% şi un pic, pe care-i are partidul său de buzunar. De luat în calcul ar fi şi ipoteza ca "serviciile" să-i fi oferit informaţii delicate despre soţul de origine siriană al nominalizatului premier, care - graţie funcţiei - ar intra în CSAT, având acces la secrete de stat şi nu numai. Refuzul ar putea părea a fi legitim în ochii unora dacă n-ar fi existat precedentul acceptării d-nei Shhaideh ca ministru de acelaşi Iohannis! Iar greşeala preşedintelui-navetist între Sibiu şi Bucureşti, ofticat şi de faptul că nu-şi mai poate petrece sărbătorile la Miami, este aceea că nu şi-a motivat refuzul, dovedind dispreţul total faţă de restul lumii. S-ar zice că a considerat suficient să ştie dumnealui şi soţia cauzele refuzului, nu şi ţara sau poporul considerat poate atât de prost încât i-au adus durerea ghinionului pierderii alegerilor parlamentare şi a îndepărtării guvernului ciolohanist.
Prin declaraţiile de astăzi trebuie să constatăm că am intrat într-o criză politică generată de ambiţii personale şi de disperări blonde, chele sau de alte nuanţe. Suntem în plină mascaradă, cu prea mulţi măscărici şi cusurgii ce joacă la modul inconştient capra, în loc să opteze pentru Pluguşor. Este o adevărată nebunie să acceptăm acum o dictatură a măscăricilor! Nu ştiu dacă se va ajunge la suspendarea lui Iohannis, nici nu mă interesează dacă-şi va încheia mandatul la Cotroceni sau aiurea, dar devine foarte clar că alt mandat nu va mai pupa şi că acum merge "pas cu pas" spre nimicnicia sa! Să sperăm că politicienii responsabili nu vor arunca ţara în haos, înţelegând că avem nevoie de un guvern legitim, nu impus de manifestanţii din stradă plătiţi de străini. Şi că, dacă tot vor o suspendare, Iohannis le va furniza şi alte motive pentru a o lua în calcul.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
