Editorial LA ŢINTĂ - Luminează-ne, Doamne!
Nu sunt un bigot şi nu fac paradă de credinţa mea. Intru în biserică la Paşti şi la Crăciun şi atunci când îmi pomenesc morţii a căror lipsă o resimt uneori dureros. Dar îndrăznesc să mă rog la Dumnezeu să ne dea mintea cea de pe urmă. Şi o fac pentru că asupra lumii noastre pluteşte dangătul clopotelor de moarte. Este o situaţie care se prelungeşte cam de multişor de la an la an. N-am să fac un bilanţ al nenorocirilor care ne-au lovit direct sau indirect. Dar nu uit că mor oameni nevinovaţi în numele nu ştiu căror interese, ambiţii şi vendette personale sau de grup. Şi nu e drept să fie aşa! Iată, numai în ultimele zile un ambasador este împuşcat în Turcia, alţi câţiva oameni într-o moscheie de la Zurich şi vreo 12 sunt ucişi în Germania, la un Târg de Crăciun, unde au mai căzut victime vreo 48 răniţi, după ce un camion de mare tonaj a intrat în mulţime. Toate acestea poartă eticheta terorismului, plaga lumii moderne, care se întinde din secolul şi mileniul trecut în cel actual. Se poate spune fără teama de a greşi cumva că lumea a luat-o razna. A scăpat de sub control pentru că sunt prea multe nedreptăţi ce provoacă suferinţe şi prea puţină decizie înţeleaptă şi consecventă la nivel de putere. Care putere, trebuie să recunoaştem, este fie coruptă până în măduva unghiilor cam prin toate ţările lumii, fie minată de propriile-i slăbiciuni. Spun asta pentru că eu sunt convins că terorismul nu poate fi limitat şi nicidecum stopat prin toleranţă sau prin duhul blândeţii, ci prin mijloace poate la fel de dure, după ce va fi scos definitiv în afara legii. Condamnarea declarativă sau simbolică a hecatombelor provocate de nişte dezaxaţi cu câţiva ani de puşcărie poate stârni doar zâmbete ironice din partea fanaticilor ticăloşiţi în rele. Aceia sunt nişte animale needucate, incapabile să-şi promoveze punctele de vedere altfel decât cu ameninţarea morţii, ce nu pot fi impresionate decât de cei ce dau dovadă de o cruzime şi neînduplecare mai mare decât a lor. Concluziile se impun de la sine, căci doar n-am inventat eu Legea Talionului, aceea cu "ochi pentru ochi - dinte pentru dinte"!
M-aţi putea întreba de ce fac eu pe deşteptul scriind despre lucruri care nu ne privesc direct pe noi. Dar n-aţi avea dreptate: trăim într-o lume în care totul este interconectat într-un fel sau altul, iar ca buni creştini - cum ne place să pozăm - nu ne poate fi indiferentă uciderea unor oameni la celălalt capăt al continentului! Mai ales că printre aceia puteau fi copiii noştri, părinţii, rudele, prietenii - într-un cuvânt, alţi oameni, indiferent de rasă, culoare, sex, religie ş.a.m.d.
Spuneam că terorismul este una dintre plăgile lumii moderne. Şi nu-mi retrag cuvintele, mai ales că în decursul istoriei, sub diverse forme, a îmbrăcat şi straiul terorismului de stat. Cu riscul de a mă repeta, afirm că sub ameninţarea teroristă s-au redesenat graniţe, s-au înfiinţat şi au fost recunoscute state ori a fost ţinute în robie popoare întregi. Chiar şi acum funcţionează perfect acest terorism de stat, oricât de civilizate ar părea formele sale de manifestare. Sărăcirea celei mai mari părţi a naţiei române este o manifestare vie a acestui terorism de stat, care pare să coacă roadele unei noi evoluţii de genul celei din decembrie 1989. Demnitatea oamenilor de rând este călcată cu cinism în picioare de către guvernanţii care au luat locul celor comunişti, dar nu se deosebesc prea mult ca mentalitate. De voinţa poporului exprimată prin vot nu prea se ţine seamă, se fac jocuri murdare de culise, de parcă s-ar dori cu tot dinadinsul să fie scoasă lumea în stradă. De aceea mă rog la Dumnezeu să ne lumineze tuturor minţile în aceste zile în care se decide viitoarea guvernare, pe care o dorim cu toţii mai corectă, mai fermă şi mai consecventă în îndeplinirea promisiunilor electorale formulate! Şi mai presus de orice, mi-aş dori ca şi moderatorii emisiunilor de televiziuni să nu mai provoace, să nu mai işte atâta ură şi să nu uite că perioada Sărbătorilor de Iarnă este una a împăcării, nu a dezbinării între oameni. De la Curtea de Argeş s-a transmis în lunile din urmă un mesaj clar şi corect: tranziţia dintre fosta şi actuala administraţie municipală s-a petrecut firesc, civilizat şi edilii au învăţat să lucreze pentru binele celor care le-au încredinţat mandatele. Oare nu se poate prelua acest model şi la nivel naţional?...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
