Editorial LA ŢINTĂ - Schimbarea la faţă a politicii noastre
Asta era ideea care mă frământa sâmbătă, când mă chinuia canicula în ziua prăznuirii uneia dintre marile noastre sărbători creştine: necesitatea schimbării la faţă rapide şi radicale a politicii mioritice! Statul nostru funcţionează pe baza unui ghiveci de principii în care cu greu se poate face deosebirea între fanariotismul levantin şi stalinismul cu rădăcini mongoloido-autocratice ţariste. Omul de rând nu este tratat ca un cetăţean cu drepturi, ci ca un supus şi o slugă nevrednică, având datoria să asigure bunăstarea oligarhiei centrale corupte până în măduva oaselor. Credeţi că după 1990 s-a dat libertate absolută cultelor religioase? Numai proştii sau fanaticii orbiţi de false credinţe pot să se lase îndobitociţi de dogmele care propovăduiesc supunerea absolută în faţa "stăpânilor noştri", de parcă am mai trăi pe vremea Inchiziţiei sau sub ameninţarea permanentă a Securităţii conduse de KBG ori, mai nou, de alte structuri străine - cum se spune tot mai apăsat şi mai direct. Democraţia noastră este falsă, chiar dacă Iliescu a denumit-o originală, sperând să nu pută a despotism luminat, formulă la fel de nesuferită majorităţii românilor ca şi comunismul ceauşist de origine stalinisto-maoistă sau kimirsenistă. Lipsa de inteligenţă, iată, nu ne-a permis să fim nici măcar cu adevărat originali, să nu copiem modele păguboase. Dar nacialnicii politicii noastre nu s-au sfiit să plagieze lucrări de doctorat, ca să se dea mari, asumându-şi riscul de a se face de rahat. Nu i-a trecut prin minte vreunuia să copieze democraţiile funcţionale europene, şi asta numai pentru că n-avea cineva interesul să transforme omul în cetăţean. Asta ar fi presupus drepturi, responsabilizarea celor vizaţi şi eliminarea sau cel puţin limitarea haosului şi anarhiei. Care nu erau de acceptat întâi pentru că cei de sus nu puteau admite să fie egali cu cei de jos, iar apoi pentru că dictatura legii impusă de democraţie ar suguşa corupţia care-i ajută pe mulţi să trăiască vieţi de poveste. Unde Dumnezeu s-a mai văzut altundeva decât la noi sau la ţările surori scăpate din lagărul sovietic şi trăind în democraţii definite cumva de lideri ca Ivan Ilici Iliescu, ca bugetarii să strângă averi mai mari şi în timp mai scurt decât oamenii care fac afaceri?... Politica dictează totul în România, este cangrenată de corupţie, dovadă dosarele trimise la judecată de DNA sau de alte structuri. Justiţia trage şi ea de timp cât poate, ca să-i scape cu faţa curată pe cei ce beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, folosind din plin imunitatea pe care şi-a tras-o şi blocând prin complicitatea vinovăţiilor o lege a răspunderii magistratului. Legile noastre sunt manufacturate ca să permită interpretări. Aşa a fost posibil ca urmăriţi penali sau reţinuţi să poată candida şi să câştige alegerile locale. S-a spus că acuzaţii condamnaţi şi cu suspendare trebuie să renunţe la posturile de conducere, dar nu se prea înghesuie cineva cu demisiile. Când apare câte o figură nouă în politică, mai ales dacă este perceput de înrădăcinaţii pe posturi ca nişte pericole, trebuie blocată. Chiar sunt curios cât vor rezista cei ce vor să facă treabă, cum este primarul Panţurescu şi vicele Jubleanu, la Curtea de Argeş sau Virgil Baciu, primarul din Corbi, care nu-şi ascunde intenţia de a candida pentru un post de deputat. Vor deveni sau nu ţinte pentru colegii lor? Asta este întrebarea, iar dacă ne vrem binele, trebuie să sprijinim schimbarea la faţă a politicii de jos, căci de sus nu e nici umbră de speranţă, câtă vreme nu pleacă toţi cei care ne-au dezamăgit prin incapacitatea sau nepăsarea dovedită. Şi pentru că nu au bunul simţ să plece singuri, avem datoria cetăţenească să le dăm un şut în părţile moi şi să-i trimitem unde s-a spânzurat foamea. Amin!
