Bacul de iarnă

Se ţine în aceste zile a doua ediţie a examenului de bacalaureat din 2014, bacul de toamnă, bacul „picaţilor” şi ziceţi-i cum mai vreţi, pentru că aşa e la modă. Pe timpul meu se chema examen de maturitate, era la fel de greu de promovat, dar exista o mică diferenţă faţă de şcoala din zilele noastre: efectiv se învăţa mai multă carte. Stau mărturie argeşeni care n-au putut urma o facultate – din varii motive – dar şi-au găsit un loc de muncă doar pe baza diplomei de bacalaureat, fie în administraţie, fie în întreprinderile din oraş. De ce lucrurile stau altfel astăzi? Pot fi mai multe explicaţii. Mai întâi să recunoaştem cinstit că întotdeauna au existat copii tentaţi să copieze, unii chiar reuşind să scape neprinşi. Picau şi acum 40 de ani elevi sârguincioşi, dar care în ziua examenului nu-şi puteau stăpâni emoţiile sau pur şi simplu aveau ghinion. Perle care fac astăzi deliciul cititorilor de ziare şi telespectatorilor erau produse la greu şi înainte. Desigur, procentul de promovabilitate e astăzi, în unele locuri, greu de acceptat, pentru că de exemplu la Vlaicu (unde am fost şi eu licean) întotdeauna rezultatele au fost cam aceleaşi: doar 4-5 picaţi. Ce facem însă la Auto, unde dacă trec de bac doi-trei e o mare victorie? Ce să facem, ne minunăm prin ziare şi ne întrebăm de ce liceu la Auto, n-ajungeau celelalte din oraş? Am publicat rezultatele la Evaluarea Naţională, s-a putut vedea cine şi cu ce medie a intrat la liceu. Un elev care a terminat 8 clase şi nu ştie nici măcar tabla înmulţirii sau conjugarea verbului „a fi”, n-are ce căuta la liceu! Dacă totuşi a intrat, vina nu-i aparţine şcolarului ci onor ministrului care tot reformând sistemul public de învăţământ, l-a zăpăcit complet! E clar că unii copii nu pot şi nici nu doresc să termine liceul şi ca urmare nu vor trece în veci de bac. Alternativa pentru ei e şcoala profesională, dar asta a cam dispărut din România. Ce rost are să-i chinuie profesorul de matematici cu integrale şi derivate, când lor aritmetica li se pare imposibilă? Şi apoi, la ce le foloseşte? Câţi ingineri şi tehnicieni au rezolvat astfel de probleme în producţie? Programa şcolară e cel de-al doilea aspect al sistemului şcolar din România care caută o rezolvare de ani buni şi care întârzie să apară. Şi-ar mai fi ceva: lipseşte motivarea. Pe timpuri se spunea: ai carte, ai parte. Astăzi, şi de eşti tobă de carte, sunt mari probleme cu găsirea unui loc de muncă, în toată România, nu numai la Curtea de Argeş. Asta nu înseamnă că lucrurile vor rămâne veşnic în situaţia de acum, dar din păcate până când se vor schimba, n-avem altceva de făcut decât să analizăm „perlele” picaţilor la bac, mult prea mulţi încât să-l facă pe ministru să mai ţină unul şi la iarnă...

 

 

Pin It