TABLETĂ DE SCRIITOR - LECTURA ŞI CREAŢIA
Am căutat să găsesc câte un sinonim pentru fiecare cuvânt din titlul tabletei mele, deoarece, iniţial, el fusese: "Cititul şi scrisul". Când am început să-mi adun ideile pentru prima variantă, mi-am amintit că domnul academician Nicolae Manolescu a scris, sub un titlu asemănător: "A citi şi a scrie mi s-au părut mereu îndeletniciri nu numai caracteristic umane, dar fondatoare ale unui om anumit: acela care trăieşte în universul culturii verbale. Nu se poate spune cu destulă exactitate ce vârstă are acest om pe planetă şi nici dacă el va supravieţui, şi cât timp, impactului cu alte tehnologii culturale. Dar, deocamdată, el este stăpânul cel mai autorizat al lumii noastre, pe care nu ne-o putem imagina fără el". (Nicolae Manolescu, "Cititul şi scrisul")
Cred că sinceritatea mea deplină vă convinge că, uneori, doi sau mai mulţi creatori pot numi aceeaşi preocupare cu două cuvinte asemănătoare, fără ca vreunul dintre ei să plagieze gândurile celuilalt. De fapt, în limita aceloraşi titluri, poţi gândi puţin altfel sau adăuga unele idei care îţi aparţin şi care completează textul celuilalt.
Urmând această direcţie, vreau să mă refer la citit şi scris ca preocupări profesionale, aparţinând unor autori talentaţi, care se iau în serios şi muncesc perseverent pentru a se împlini ca artişti. Simplul talent, sau spontaneitatea în gândire şi exprimare, trăirea emotivă a unor evenimente deosebite, pe care le poţi povesti şi altora, publicarea unor cărţi, care s-au bucurat de aprecierea cititorilor, nu mai sunt argumente suficiente pentru a te menţine în topul celor victorioşi. Iar în condiţiile actuale, când tot mai puţini oameni citesc şi când timpul acordat culturii şi fondurile necesare promovării ei sunt din ce în ce mai mici, concurenţa între aşii cuvintelor artistice este tot mai acerbă.
Scriu tot mai mulţi oameni, unii dintre ei rămânând la stadiul de cenaclişti amatori, citesc din ce în ce mai puţini - uneori se lecturează ei între ei - cu pretenţia însă de a fi lăudaţi; dar sunt luaţi în seamă doar câţiva. Lectura (sau cititul) trebuie să reprezinte prima preocupare a unui om talentat, care tinde să devină scriitor, un îndelungat exerciţiu de formare şi un constant sacrificiu de sine, dedicându-şi aproape tot timpul liber parcurgerii cu atenţie, uneori cu un creion în mână, a operelor confirmate de timp, ale unor maeştrii înaintaşi. După o cură de câţiva ani a studierii metodelor unor astfel de meseriaşi, îţi dai seama cât de rămas în urmă eşti, cât de mult trebuie să munceşti pentru a te apropia de ei. Este momentul conştientizării actului de creaţie, de unde nu mai ai de urmat decât două căi: ori renunţi la vreme, devenind un om obişnuit şi un cititor pasionat; ori perseverezi, dedicându-ţi creaţiei cea mai mare parte a eforturilor tale.
Scrisul (creaţia) este a doua şi cea mai grea etapă: a devenirii tale ca autor, demn de luat în seamă, care va rămâne în memoria urmaşilor. Primul moment este cel al inspiraţiei, când aşterni pe hârtie, într-un dicteu aproape automat cuvintele "ce din coadă au să sune" (Mihai Eminescu). Începe o armonizare a lor - nu întotdeauna şi a ideilor. Abia apoi, aceste fişe incipiente trebuie recitite, îmbunătăţite şi reaşezate într-un plan logic.
O operă adevărată apare prin eforturi succesive de elaborare, în care calitatea scrisului creşte de la etapă la etapă. Ajungi astfel la un moment de vârf, când aşezarea cuvintelor şi a ideilor pare firească. Abia atunci îţi dai seama că, din ceea ce fusese la început, a rămas foarte puţin, iar acum ceea ce s-a ivit, printr-o acerbă luptă a depăşirii de sine, începe să-ţi placă. Maestre, te aşteaptă cititorii!