Economisiți timp și bani abonându-vă la  la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!
Abonamentul pe o lună costă 15 lei, pe trei luni 42 de lei, pe șase luni 80 de lei, iar pe un an 150 de lei.

Despre limbă şi stilul literar (I)

(Comentarii ale unor mari scriitori români)

"Limba este tezaurul cel mai preţios pe care-l moştenesc copiii de la părinţi, depozitul cel mai sacru lăsat de generaţiile trecute şi care merită să fie păstrat cu sfinţenie de generaţiile ce-l primesc. Ea este cartea de nobleţe, testimoniul de naţionalitate al unui neam; semnul caracteristic prin care membrii aceleiaşi familii se recunosc în marea diversitate a popoarelor din lume, lanţul tainic ce-i leagă împreună şi-i face a se numi fraţi, altarul împrejurul căruia toţi se adună cu inimi iubitoare şi cu simţirea de devotament unii către alţii" (V. Alecsandri, "Convorbiri literare", Arghir, 1876). Despre stil (lat.stylus) care desemna, la început, condeiul de metal sau de os folosit la scrierea pe tăbliţe cerate; noţiunea s-a extins şi cuprinde multe accepţiuni (particularităţi), concepţii şi mod de exprimare a gândirii, specifice unei arte sau unui artist, unei epoci, unui curent literar, unei şcoli naţionale; totalitatea particularităţilor lexicale, morfologice, sintactice, fonetice şi topice, precum şi a procedeelor de exprimare, caracteristice unui individ sau unei categorii de vorbitori. În funcţie de aceste particularităţi, calităţile stilului sunt: claritatea, proprietatea, precizia, corectitudinea, puritatea, iar când vorbim de calităţile particulare, amintim pe cele mai importante: naturaleţea, simplitatea, armonia, demnitatea, retorismul, fineţea, umorul, ironia, concizia, oralitatea etc..

"Românii au supravieţuit vitregiilor istoriei prin credinţă, limbă, tradiţii şi folclor – valori naţionale pe care le-au apărat cu eroism şi le-au păstrat cu sfinţenie" spunea regretatul nostru coleg şi prieten, profesorul Constantin Voiculescu, distins critic şi istoric literar, autorul cărţii "Cum vorbim, cum scriem" (Ed. Arefeana, Bucureşti, 2011). De fiecare dată, la întâlnirile noastre din Curtea de Argeş pe teme de cultură, distinsul profesor ne spunea că "limba trebuie folosită în aspectul ei literar, pe baza normelor ce se învaţă în şcoală şi care trebuie respectate în toate stilurile funcţionale şi în toate tipurile de comunicare: în administraţia de stat şi în relaţiile oficiale, în domeniul ştiinţei şi tehnicii, în mass-media, în sfera esteticului, în stilul colocvial (al conversaţiei uzuale)".

 În sensul acestor idei, care stau la baza lucrării "Cum vorbim, cum scriem", am încercat şi noi o selecţie a celor mai frumoase comentarii despre limbă şi stil, ale unor mari scriitori români, care au prezentat concepţii proprii despre creaţie şi creatori, despre păstrarea şi perfecţionarea limbii române literare în consensul ideii de "artă a cuvântului".

Putem afirma că toţi marii scriitori ai ţării sunt urmaşii spirituali ai dulcelui Ienăchiţă Văcărescu, aprofundând prin operele lor cele două principii sublime transmise în "Testament" de către bătrânul boier muntean pentru urmaşii săi: "Urmaşilor mei Văcăreşti, / Las vouă moştenire / Creşterea limbei româneşti / ş-a patriei cinstire!". Acest "Testament" este atât de important ca document pe cât de importantă este scrisoarea boierului Neacşu de la Câmpulung ca primă atestare a limbii scrise la noi. "Dacă este ca neamul român să aibă şi el o limbă şi o literatură" (recomanda Alecu Russo) "spiritul public va trebui să elimine căile pedanţilor şi să se îndrepte spre izvorul adevărat, precum tradiţiile şi obiceiurile pământului, unde stau ascunse formele, stilurile şi, mai ales, mitologia romănă, care este frumoasă ca şi cea latină sau greacă" ("Cugetări", 1855). Textele selectate sunt definitorii pentru estetica proprie a scriitorilor respectivi. În comentariile realizate se urmăreşte, mai ales, originalitatea limbii, relevând efortul pentru creaţie pentru ca "să acopere" – cum spunea T. Arghezi – "petecul de hârtie cu o frumuseţe nouă", originalitate care avea să contribuie la rafinamentul limbii literare, în stare să exprime idei şi sentimente într-o limbă din ce în ce mai "cizelată şi îmbogăţită". "Ştim toţi cine fură cei dintâi apostoli ai românismului. Cine nu cunoaşte numele glorioase ale lui Şincai, Petru Maior, Samuil Klein, George Lazăr, care prin şcoli, prin cultivarea limbii şi a istoriei puseră stâlpii de temelie ai naţionalităţii române şi propagară ideea unităţii sale" (Nicolae Bălcescu). "Şcoala lui Petru Maior, Şincai, Samuil Clain şi a altor bărbaţi, cărora noi, românii, le suntem datori cu deşteptarea noastră. Ei ne-au dat cea dintâi impulsie şi de la ei avem lucrările cele mai însemnate asupra limbii naţionale şi cele mai anevoie cercetări asupra istoriei neamului. În sfârşit de la ei e începutul luminilor noastre, care totdeauna este pasul cel mai greu de făcut" (Ion Ghica). "Cu poezii au făcut începutul toate naţiile Europei, vrând a-şi cultiva limba, de cumva au prevăzut că aceea este capabilă de vreo cultură. Acesta este un adevăr atât de clar, încât nu văz trebuinţă de a înşira exemple pentru lămurirea lui. Cum că limba românească şi până acum a dat semne că e primitoare de cultură mai naltă, încă este cunoscut. Destul e dar a atinge numai atâta ca în principatele de peste Carpaţi ea este astăzi limba bisericei, limba statului, limba domnitoare" (Andrei Mureşeanu)

"Nimic mai social ca limba, nodul cel mai puternic, dacă nu chiar temelia societăţii. Nimic mai expus, prin urmare, la pericolul unor aprecieri emoţionale, în loc de cele raţionale. Limba unui popor se confundă şi se identifică cu naţionalitatea lui, cu memoria părinţilor, cu leagănul, cu mama, de unde ea se şi numeşte limba maternă, expresiune sublimă, născută în Italia din veacul de mijloc şi pe care de la ginta latină au împrumutat-o apoi germanii. Zicând aceasta, iată că eu însumi, ca român, simţesc o caldă emoţiune. (…) Orice s-ar face, orice s-ar zice, literatura română, mai cu seamă cea ştiinţifică, şi-a croit deja o limbă pe care o înavuţeşte şi o va înavuţi mereu, nu cu elemente slavice, maghiare, turce etc. ci numai cu elemente latine. Dacă latinitatea nutreşte într-un mod aproape exclusiv limba literară engleză, deşi germanică în fond, apoi cu atât mai vârtos ea nu poate a nu fi unica sorginte firească pentru limba literară română" (B. P. Haşdeu).     

(Va continua)

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

 
 
Pin It

     Ți-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!