Economisiți timp și bani abonându-vă la  la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!
Abonamentul pe o lună costă 15 lei, pe trei luni 42 de lei, pe șase luni 80 de lei, iar pe un an 150 de lei.

Tabiet cultural - 7 APRILIE 2021

Cum erau torturaţi deţinuţii în lagărele de la canalul Dunăre-Marea Neagră? (II)

La colonia de la Midia, oamenii lucrau 12 ore pe zi, cu picioarele în apă la 3-4 grade Celsius. Se muncea non-stop, în trei schimburi. Munca era deosebit de grea. "Trebuia să intri în mocirlă până la genunchi, câteodată până la brâu, şi să smulgi papură, stuf, sălcii şi alte plante. Apoi se drena apa şi, în cele din urmă, se trecea la săparea Canalului. Încărcam vagonul cu rădăcini de plante, îl împingeam cam 400 m, apoi îl descărcam. Brigadierii şi supraveghetorii cu bâta în mâini ne ameninţau şi ne îndemnau la treabă. Intram în apă şi din nou începeam să smulgem rădăcini şi să încărcăm vagonul. Aveam momente de totală rătăcire, gânduri de nimicire, de sinucidere. Seara, ajungeam la barăci morţi de oboseală, mâncam ce apucam, ne scoteam bocancii şi cădeam pe paturi îmbrăcaţi şi uzi. Dimineaţa, când venea deşteptarea, năuci de somn şi îngheţaţi de frig, cu ochii umflaţi de răceală, ne încălţam cu bocancii uzi, beam cafeaua sau ceaiul, ne încolonam şi aşteptam la poartă ca să fim număraţi. După numărare, plecam cu cântec la locul de muncă", a relatat un altul. Cei care ajungeau să lucreze la aceste proiecte faraonice ale comuniştilor cu greu scăpau cu viaţă. Persoanele care se opuneau regimului erau arestate imediat şi trimise în aceste lagăre de muncă. Pedepsele erau inimaginabil de dure, torţionarii având o plăcere bolnavă în a vedea oamenii suferinzi. Fără nicio justificare, mulţi deţinuţi au fost bătuţi cu ranga de fier, cazmaua, lopata, cureaua de la ventilatorul tractoarelor, unii dintre ei murind în urma traumatismelor, iar alţii rămânând schilozi pentru toată viaţa. "S-au practicat şi alte metode: asasinarea prin împuşcare, interzicerea tratamentului deţinuţilor bolnavi, contrar indicaţiilor medicale, şi scoaterea lor la muncă în mod forţat, fapt care a dus la moartea unora; pedepsirea unor deţinuţi de a sta cu picioarele în apa îngheţată; legarea unor deţinuţi de mâini şi ţinerea lor în timpul iernii în zăpadă şi carcere dezbrăcaţi, iar vara, în soare pentru a fi muşcaţi de ţânţari; folosirea unor instalaţii electrice pentru electrocutarea unor deţinuţi, alergarea cu cai a deţinuţilor, călcarea lor cu copitele, precum şi dezbrăcarea şi tăvălirea lor prin mărăcini; asasinarea prin împuşcare şi profanarea cadavrelor deţinuţilor", se arată într-un raport din anul 1968. Persoanele care intrau la carceră nu mai trăiau mult, fiindcă aceasta însemna să stea într-o cutie de lemn cu o lăţime de 60 de cm şi o înălţime de până la 2,10 metri, îmbrăcaţi doar într-o cămaşă şi indispensabil şi nevoiţi să suporte ploaia şi frigul, care intra printre scânduri. Cu toate că realizarea canalului Dunăre-Marea Neagră s-a început la îndemnul liderilor sovietici, tot aceştia i-au pus capăt, în anul 1953, văzând ritmul lent al construcţiei şi costul foarte ridicat. Lucrările de construcţie a Canalului Dunăre-Marea Neagră au fost reluate, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu, 20 de ani mai târziu, în 1973.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

 
 
Pin It

     Ți-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!