La curtea lui Urmuz - Epigrama, la vremea pandemiei

Mă refer la epigramă, ca gen, specie sau ce va fi fiind ea (depinde pe cine întrebi, desigur), dar şi la revista "Epigrama", publicaţie a Uniunii Epigramiştilor din România, director - George Corbu, redactor-şef - Laurenţiu Ghiţă. Am în faţă numărul 94, pe decembrie 2020, din anul XXVIII, serie nouă. Număr de pandemie - de citit însă fără mască şi fără mănuşi, pentru a fi în ton cu epigramiştii, cei care prin definiţie nu umblă cu mănuşi şi nimeni nu a reuşit vreodată să le pună masca/palma peste gura…

Dacă aş încerca să reduc la trei, un pic prea drastic, desigur, temele frecvente în acest număr, aş consemna politicienii, prostia şi pârdalnicul de covid, primele două fiind subiecte "clasice", într-o listă lungă, inepuizabilă (vinul, soacra, medicii şi poliţiştii, minijupa şi amanta, noi şi ele, îngâmfaţii şi gonflaţii - sar la "Cafeneaua literară" din noiembrie 2020, revista literară din Piteşti, unde Lucian Costache, urmuzologul argeşean, are o listă lungă de andrisanţi ai unui text de "Publicitate. Elixirul vieţii - VITAVAX", un deliciu, o provocare - ar trebui instituit un mare premiu pentru un epigramist care ar reuşi sa scrie câte o epigramă pentru fiecare "ţintă" în parte, un volum ar ieşi, căci debordantă este imaginaţia-inspiraţia profesorului, lista începe cu doamnelor, domnişoarelor, domnilor, trece pe la moftangii, perverşi, buimaci, copii de mingi, tenismatici, pensionari, pensionoi, nimfomane, democraţi, pompieri, nicolici, maţe-fripte, tirişti, duşi cu capul, nicuşori, braconieri, ajunge la vipurine, fufeze, pucişti, paralelişti, gigaproşti, popândari, scărari, perverşi, batoze, ventilatoare, bocitoare, bucitoare, lighenari, ibricari, mai acoperă o coloană la fel de colorată-neaşteptată, uneori nereproductibilă, până la final, de unde reiau în întregime ultimele trei rânduri: cârţuri, păgubiţi, rezistomani, gâsculimbeţe, dincomani, dincofili, dincofobi, cumpănăşoi, nostalgicimani, euronlâi, brexitomonui, etcaeterime, dragi bucureşteni!) - îmi trag răsuflarea, faceţi la fel, revin, pârdalnicul de covid (în revistă e scris cu literă mare, aici îl propun de substantiv comun) e nou, dar taaare suculent.

O pagină îi este dedicată sub sigla "Izoleta cu epigrame", titlul "Covide et impera!" şi subtitlul "Epi… grame de epi… demie!", iar ingeniozitatea editorilor este dublată de cea a autorilor de epigrame - dovedind în plus, deşi nu mai era nevoie, cât de flexibilă este limba română, generoasă în jocuri de cuvinte, calambururi şi alte giumbuşlucuri (sigur, şi "gestionarii pandemiei", de la noi şi din întreaga lume, au pus în circulaţie o mulţime de termeni noi, de reguli de comportare, restricţii, sfaturi, automatisme, ameninţări, trăsnăi (încep şi eu să fac liste…). De la SARS la Sarsailă, mască-făţărnicie, prostul ca deştept asimptomatic, spălatul pe mâini în stilul lui Pilat din Pont, amante virtuale şi încă, şi încă. Şi alte pagini sunt "virusate", inclusiv cele două cu titlul "Aleşii noştri…", ceea ce nu e deloc surprinzător, iar o alta se numeşte "Covizi la Masa Tăcerii".

Revista este consistentă şi la nivelul… prozei: eseuri, interviu, reportaje, comemorări, teorie. Iar eseul central, continuare din numărul anterior şi cu urmare în cel ce va veni, este un cuprinzător "Raport de suflet al preşedintelui UER, George Corbu" intitulat "30 de ani în slujba epigramei: Uniunea Epigramiştilor din România (UER)".

Plănuiam să închei prin a relua o epigramă-două, dar ar fi nu numai o sarcină grea, ci şi o nedreptate, drept care consemnez adresa UER, www.uniunea-epigramistilor.ro, unde poate fi găsită şi revista, ca să-şi aleagă cititorul, după dorinţă, epigramele, şi mai adaug tema unui concurs recent de epigrame (Vaslui, septembrie 2020): "Nu-i umor cum e covidul/ Nici gaşcă cum e partidul".

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

fShare

Tweet