GURA PĂCĂTOSULUI "Cine limbă lungă are..."

În lumea noastră parcă prea grăbită, prea cosmopolită şi exagerat de şmecherită, se poartă neologismele ca la balamuc. Am ajuns să fim tentaţi să ne privim chiar între noi ca pe nişte neologisme. După ce ani la rând ne-am închinat la "geanta latină" şi ne-am franţuzit de-am ajuns de râsul lumii, acum ne-am americanizat la modul cel mai balcanic cu putinţă. Preţiozitatea în exprimare - vizibilă de la vlădică la opincă - impune să nu se mai aştepte aprobarea, ci OK-ul. În era calculatoarelor, cacofonia a fost ridicată la rang de virtute, iar incultura unor cititoare de prompter, cu dotări de fotomodele, agresează spiritele talibane care nici în ruptul capului n-ar renunţa la preceptele inoculate în genă cu versurile "mult e dulce şi frumoasă, limba ce-o vorbim". Iată un exemplu: "Opinia publică care n-a reacţionat se face vinovată de indisponibilizările de personal şi creşterea şomajului" (!?!) Dar să nu ne mai mirăm, când şi spiritele de glumă se fac cu alţi termeni. Bunăoară, un tip cu funcţie înaltă şi cu pretenţii de gentleman o trimitea pe o tânără "pe linia de centură a politicii". Precizare: nu era blondă, n-avea breton şi n-ajunsese consilier personal al importantului personaj. Asta poate şi pentru că-i "suflase" fiicei lui mirele. Păi,nu era mai simplu în timpul lui Ceauşescu, atunci când şi femeile de serviciu, dacă ţineau cu tot dinadinsul să epateze, spuneau cu preţiozitate "m-a însărcinat tov. director..."? 

Tot prin "iepoca de aur", când la Curtea de Argeş răsărise Societatea Mixtă Româno-Japoneză Roniprot SRL, pe strada Dovleceşti era Căminul de nefamilişti al firmei. Şi acolo era nevoie de 300 pături, pentru care se făcuse şi comanda de rigoare. Numai că administratorul s-a luat cu mâinile de păr când s-a trezit la un sfârşit de săptămână cu câteva TIR-uri, care-i aduseseră 300 paturi. S-a lăsat cu scandal, dar aşa era scris acolo, pe comandă. Şi totul din cauza unei pârdalnice de căciuli la litera "ă". Cine-o furase, e uşor de bănuit: dactilografa! Mai nou, un tânăr plecat la muncă în străinătate, îi scria pe e-mail prietenei sale, încercând s-o împace pentru că la ultima vedere "face to face" fusese şocată când îl văzuse ras în cap: "Nutzy, abia aştept să ne întâlnim, pentru că între timp mi-a mai crescut şi mie parul..." Diacritica, bătu-o-ar vina! 

Un alt exemplu din categoria "gura bate ce are mai preţios"l-a dat o secretară. Mai sărăcuţ mobilată la mansardă, s-a băgat ca musca-n lapte într-o discuţie savantă (pe teme sexuale), purtată în biroul patronului. Acestuia i se recomanda consumul de usturoi, dacă voia cu adevărat să facă linişte prin urbe sau cel puţin prin birourile firmei, iar replica secretarei a fost de milioane, mai ales că a cam dat din casă: "Şeful poate să mânânce şi funia, că tot degeaba ar fi!" Deh, dispariţia indigourilor cu care se ştergeau undeva predecesoarele ei de pe timpuri, nu scuteşte  de darea în vileag! Sau: acum câţiva ani, consilierul Ion Şerban era vecin de scaun în legislativ cu un tip ceva mai interiorizat, căruia i-a zis, în glumă: "Bă', aşa cum stai acum, parc-ai fi Vanghelie..." "Dacă-ţi bag un cap în gură, pariem că-l vezi pe Iliescu?" Replica l-a determinat pe Şerban să caute o îndepărtare a scaunului de cel al vecinului. Şi, probabil să-şi scurteze limba...

O adolescentă care-şi făcuse obiceiul să plece de acasă cam în fiecare seară, a fost întrebată de iubitoarea sa mămică pe unde-şi pierde nopţile. "Mami, vrei să te mint?..." "Nu, Doamne fereşte!" "OK, atunci nu-ţi spun!" Să ne oprim deocamdată aici, deşi subiectul n-are cum să se epuizeze în gona calului...

 

 

Pin It