TABLETA DE SCRIITOR: Stelele călăuzitoare de pe calea mea de rob al vieţii

Mă consider uneori un rob al vieţii, în măsura în care pot ieşi imaginar din mine, pentru a mă îndrepta iarăşi spre mine, autoanalizându‑mă - privindu-mă cu alţi ochi. Nu pot exista decât în cercul de cuprindere al vieţii mele, în cea mai dulce robie - a mea faţă de mine, singura pe care o accept în mod conştient. Acesta este un fel de a privi ideal demersurile vieţii şi visului, pentru a arăta cât de sensibil este uneori omul, care încearcă să‑şi aleagă drept repere drumul stelelor călăuzitoare şi îndepărtate.

Dar, din păcate, se întâlnesc uneori şi robi reali ai vieţii, adică acei oameni căzuţi într‑o trudă apăsătoare, în care singura speranţă este a supravieţuirii; sau acei bolnavi nevinovaţi, pe care suferinţa îi ţintuieşte într‑un pat, văzând lumea din jur de jos în sus, ca şi cum toate s‑ar fi întors invers, chiar şi sensul lor de robi. Prefer partea luminoasă şi novatoare a imaginaţiei, aceea a încercării prin spirit, a evadării din sine, care nu este altceva decât un joc imaginativ, foarte aproape de fericirea imediată. Totuşi, această vibraţie cosmică, pe care o simt uneori şi pe care încerc să v‑o transmit prin scrierile mele, este singura motivaţie că în sufletul fiecărui om se află şi o scânteie de dumnezeire.

 

 

Pin It